1. [DEX '09] PLEȘCAR, -Ă, pleșcari, -e, s. m. și f. (Fam.) Persoană care umblă după chilipiruri; chilipirgiu, pleșcaș (2). – Pleașcă + suf. -ar.
2. [MDA2] pleșcar sm [At: CREANGĂ, GL. 4/6 / Pl: ~i / E: pleașcă1 + -ar] 1 (Fam; prt) Persoană care umblă după chilipiruri Si: chilipirgiu, (rar) pleșcaș (2). 2 (Reg) Om mincinos.
3. [DEX '98] PLEȘCAR, pleșcari, s. m. (Fam.) Persoană care umblă după chilipiruri; chilipirgiu, pleșcaș (2). – Pleașcă + suf. -ar.
4. [DLRLC] PLEȘCAR, pleșcari, s. m. (Rar) Cel care umblă după pleașcă; chilipirgiu. Mici și aprigi pleșcari pe picior erau gata să cumpere, să vîndă și să transporte oricînd, orice, oriunde. GALAN, B. I 20. Fiecare scotea la iveală faptele săvîrșite de Lascăr Catargiu și de ruginiții și pleșcarii din preajma lui. PAS, L. I 280.
5. [Scriban] pleșcár m. (d. pleașcă). Fam. Chilipirgiŭ, care umblă după cîștigurĭ fără muncă. – Fem. -ăreásă orĭ -íță, pl. ese, ițe.
6. [DOOM 3] pleșcar (fam.) s. m., pl. pleșcari
7. [DOOM 2] pleșcar (fam.) s. m., pl. pleșcari
8. [Argou] pleșcar, -ă, pleșcari, -e s. m., s. f., adj. (om) pomanagiu, chilipirgiu
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL