1. [DEX '09] PLEVIȚĂ, plevițe, s. f. (Reg.) Placă de fier care îmbracă partea de jos a leucii. ♦ Bucată de fier care se bate în cuie sau în nituri pentru a acoperi o crăpătură la vase, la albii etc. – Pleu + suf. -iță.
2. [MDA2] pleviță2 sf [At: BRANDZA, FL. 307 / Pl: ~țe / E: pleavă + -iță] 1-2 (Bot; reg) Plevaiță (1-2) (Xeranthemum annuum și foetidum). 3 (Mun; csc) Plevușcă1 (3).
3. [MDA2] pleviță1 sf [At: LB / V: (reg) ~ite, plei~, plăv~, previt s, prevită, pre~, priv~ / A și: pleviță / E: plev + -iță] 1 (Pop) Placă de fier care îmbracă partea de jos a leucii. 2 (Trs) Fier din capătul leucii care se bagă pe osie. 3 Bucată de fier care servește pentru a uni două obiecte, două părți ale aceluiași obiect, pentru a repara o spărtură etc. 4 (Spc) Scoabă. 5 (Rar) Crampon. 6 (Reg) Cârlig. 7 (Rar) Agrafă.
4. [DLRLC] PLEVIȚĂ, plevițe, s. f. Placă de fier care îmbracă partea de jos a leucei; placă de fier care se bate în cuie sau în nituri pentru a acoperi o crăpătură la vase, coveți etc.
5. [Șăineanu, ed. VI] pleviță f. 1. placă ce îmbracă partea de jos a leucei; 2. pl. V. plevaițe. [V. plev (cf. bleav)].
6. [Scriban] 1) pléviță f. col. (sîrb. bg. rus. piĭávica, lipitoare, saŭ sîrb. plivač, plovac, înotător, bg. plovec, rus. plovéc, fiindcă peștele mic înoată pe la suprafață și se vede. V. plevușcă). Bz. Plevușcă, albitură, pește mărunt.
7. [Scriban] 2) pléviță și -váiță f., pl. e (cp. cu pleavă și plăvan). Trans. Tavnică.
8. [Scriban] 3) pléviță, V. priviță.
9. [MDA2] plăviță sf vz pleviță1
10. [MDA2] pleiță sf vz pleviță1
11. [MDA2] plevite sf vz pleviță1
12. [MDA2] previt s vz pleviță1
13. [MDA2] prevită sf vz pleviță1
14. [MDA2] previță sf vz pleviță1
15. [MDA2] priviță1 sf vz pleviță1
16. [Șăineanu, ed. VI] plevaițe (plevițe) f. pl. Mold. Bot. măturici. [Derivat din pleavă: învelișul cilindric al plantei e format din numeroase bractee lânoase].
17. [Scriban] préviță, V. priviță.
18. [Scriban] privíță f., pl. e (sîrb. prevornica, id.). Ban. Olt. Bc. Traversă, spătează (la o loĭtră, la o scară, la un crîsnic ș. a.). – În Rț. príviță. Pe aĭurea, préviță și pléviță, feru care acopere partea de jos a leŭciĭ. (Cp. și cu plev).
19. [DOOM 3] pleviță (reg.) s. f., g.-d. art. pleviței; pl. plevițe
20. [DOOM 2] pleviță (reg.) s. f., g.-d. art. pleviței; pl. plevițe
21. [DAR] pleviță2, plevițe, s.f. (reg.) 1. plevaiță (v). 2. (cu sens colectiv) puieți și pești mărunți de orice specie; plevușcă.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL