1. [MDA2] plesurare sf [At: REV. PĂD. XXVII, 615 / Pl: ~rări / E: plesura] 1 (Trs) Lovire. 2 Tăiere și înlăturare a unui inel din scoarța arborelui pentru a împiedica circulația sevei elaborate de la coroană la rădăcină și a provoca astfel uscarea lentă a acestuia. Si: inelare, (pop) secuire.
2. [MDA2] plesura [At: FRÂNCU – CANDREA, M. 104 / V: plezări / E: ns cf ger blessieren] 1-2 vtr (Trs) A (se) lovi. 3 vt (Reg; c. i. arbori sau trunchiul lor) A tăia și a înlătura un inel din scoarță pentru a împiedica circulația sevei elaborate de la coroană la rădăcină și a provoca astfel uscarea lentă, în picioare, a arborelui Si: a inela, (pop) a secui.
3. [MDA2] plezări v vz plesura
4. [DAR] plesurare, plesurări, s.f. (reg.) tăiere și înlăturare a unui inel din scoarța trunchiului unui copac; inelare, secuire.
5. [DAR] plesura vb. I (reg.) 1. a (se) lovi, a (se) răni, a (se) sluți. 2. (despre trunchiul arborilor) a tăia și a înlătura un inel din scoarță; a inela, a secui.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL