Definiție și ce înseamnă plesiozaur

1. [DEX '09] PLESIOZAUR, plesiozauri, s. m. (La pl.) Gen de reptile acvatice din jurasic, care aveau lungimea de 3-5 m, cu gâtul lung, cu trunchiul gros, cu numeroase vertebre cervicale și cu membre în formă de vâsle, puternic dezvoltate; (și la sg.) reptilă care face parte din acest gen. [Pr.: -si-o-za-ur. – Var.: pleziozaur s. m.] – Din fr. plésiosaure, lat. plesiosaurus.

2. [MDA2] plesiozaur sm [At: LTR2 / P: ~si-o-za-ur / V: ~saurus, plezi~ / Pl: ~i / E: fr plesiosaure, lat plesiosaurus] 1 (Lpl) Gen de reptile marine fosile din era mezozoică, cu gâtul lung și cu numeroase vertebre cervicale, cu trupul gros având o lungime de 3-5 m, cu membrele transformate în palete înotătoare și cu numeroși dinți mici, înfipți în alveole. 2 (Șls) Reptilă care face parte genul plesiozaur (1).

3. [DEX '98] PLESIOZAUR, plesiozauri, s. m. (La pl.) Gen de reptile marine fosile din era mezozoică, cu gâtul lung, cu trunchiul gros, cu numeroase vertebre cervicale și cu membre în formă de vâsle, puternic dezvoltate; (și la sg.) reptilă care face parte din acest gen. [Pr.: -si-o-za-ur. – Var.: pleziozaur s. m.] – Din fr. plésiosaure, lat. plesiosaurus.

4. [DLRLC] PLESIOZAUR, plesiozauri, s. m. Gen de reptilă marină din era mezozoică, cu gîtul lung, trunchiul gros, cu numeroase vertebre cervicale și membre în formă de vîsle, puternic dezvoltate. – Pronunțat: -si-o-za-ur.

5. [DN] PLESIOZAUR s.m. Reptilă marină fosilă din era mezozoică, cu gîtul lung și cu membrele în formă de vîsle. [Pron. -si-o-. / < fr. plésiosaure, cf. lat. plesiosaurus < gr. plesios – aproape, sauros – șopîrlă].

6. [MDN '00] PLESIOZAUR s. m. reptilă marină fosilă cu gâtul lung, capul mic, corpul scurt și lățit și cu membrele transformate în palete înotătoare. (< fr. plésiosaure, lat. plesiosaurus)

7. [DEX '09] PLEZIOZAUR s. m. v. plesiozaur.

8. [MDA2] plesiosaurus sm vz plesiozaur

9. [MDA2] pleziozaur sm vz plesiozaur

10. [DOOM 3] plesiozaur (desp. -si-o-za-ur) s. m., pl. plesiozauri

11. [DOOM 2] plesiozaur (-si-o-za-ur) s. m., pl. plesiozauri

12. [MDO] plesiozaur

13. [DETS] PLESIO- (PLEZIO-) „apropiat, vecin, similar”. ◊ gr. plesios „vecin, aproape” > fr. plésio-, it. id., germ. id., engl. id > rom. plesio- și plezio-. □ ~biotic (v. -biotic), adj., (despre organisme) care trăiește în vecinătatea altui organism; ~morf (v. -morf), adj., (despre organisme) care este similar morfologic; sin. plesiomorfic[1]; ~tip (v. -tip), s. n., specie vegetală înrudită cu un genotip colectat în altă regiune; ~zaur (~saur, pleziozaur) (v. -zaur), s. m., reptilă marină uriașă din mezozoic, cu gîtul lung și cu membrele transformate în palete înotătoare.

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [MDA2] stereoautograf sn [At: DN3 / P: ~re-o-a-u~ / Pl: ~e / E: ns […]
1. [MDA2] stereoautografie sf [At: DN3 / P: ~re-o-a-u~ / Pl: ~ii / E: fr […]
1. [DEX '09] STEREOBAT, stereobate, s. n. Masiv de zidărie, de obicei reprofilat sau în […]
1. [MDA2] stereocameră sf [At: LTR2 / Pl: ~re / E: stereo2- + cameră] Cameră […]
1. [MDN '00] STEREOCARDIOGRAFIE s. f. vectocardiografie tridimensională. (< fr. stéréocardiographie) 2. [DETS] STEREO- „solid, […]
[MDN '00] STEREOCARDIOGRAMĂ s. f. imagine prin stereocardiografie. (< fr. stéréocardiogramme) Sursă: DEX online sub […]
1. [DEX '09] STEREOCARTOGRAF, stereocartografe, s. n. Aparat folosit pentru obținerea automată a planului topografic […]
1. [DEX '09] STEREOCARTOGRAFIE s. f. Procedeu de întocmire a hărților cu ajutorul stereogramelor. [Pr.: […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro