1. [DEX '09] PLEOȘTIRE, pleoștiri, s. f. 1. Acțiunea de a (se) pleoști și rezultatul ei. 2. (Arhit.) Raportul dintre săgeata și deschiderea unei bolți, a unei ogive etc. – V. pleoști.
2. [MDA2] pleoștire sf [At: POLIZU / V: (înv) plo~ / Pl: ~ri / E: pleoști] 1 Aplecare în jos sau într-o parte sub apăsarea unei greutăți Si: (rar) pleoștitură (1). 2 (Pex) Deformare. 3 Turtire. 4 (Buc) Reverență. 5 (Fig; fam) Pierdere a vigorii, a entuziasmului sau a bunei dispoziții. 6 (Fig; rar) Deprimare.
3. [DLRLC] PLEOȘTIRE, pleoștiri, s. f. Acțiunea de a (s e) pleoști și rezultatul ei.
4. [DEX '09] PLEOȘTI, pleoștesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) lăsa în jos sau într-o parte (sub o greutate); a (se) deforma, a (se) lăbărța; a (se) turti, a (se) strivi. 2. Tranz. A apleca, a lăsa în jos capul sau urechea. 3. Refl. Fig. (Fam.; despre oameni) A deveni abătut, deprimat; a-și pierde elanul. – Din sb. pljoštiti.
5. [MDA2] pleoști [At: ANON. CAR. / V: (îrg) plești, ploști, pluști, (reg) pliști / Pzi: ~tesc / E: srb pljožtiti] 1-2 vrt A (se) lăsa în jos sau într-o parte sub apăsarea unei greutăți. 3-4 vrt (Pex) A (se) deforma. 5-6 vrt A (se) turti. 7 vr (Trs; îf plești) A cădea pe gheață cu picioarele depărtate unul de celălalt. 8 vr (Ban; îf plești, pliști) A se ascunde. 9 vr (Buc) A se pleca înaintea cuiva, în semn de respect. 10 vr (Fig; fam) A-și pierde vigoarea, entuziasmul sau buna dispoziție. 11 vr (Fig; fam) A deveni istovit, abătut sau deprimat Si: (fam; fig) a se dezumfla.
6. [MDA2] plești v vz pleoști
7. [MDA2] pliști v vz pleoști
8. [MDA2] ploști v vz pleoști
9. [MDA2] ploștire sf vz pleoștire
10. [MDA2] pluști v vz pleoști
11. [DEX '98] PLEOȘTI, pleoștesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) lăsa în jos sau într-o parte (sub o greutate); a (se) deforma, a (se) lăbărța; a (se) turti, a (se) strivi. 2. Tranz. A apleca, a lăsa în jos capul sau urechea. 3. Refl. Fig. (Fam.; despre oameni) A deveni abătut, deprimat; a se dezumfla. – Din scr. pljoštiti.
12. [DLRLC] PLEOȘTI, pleoștesc, vb. IV. (Și în forma ploști) 1. Tranz. A turti, a lăți, a deforma (sub o greutate). A prins a-și scărpina ceafa... tot pleoștindu-și streașină căciulii către vîrful nasului. GALAN, Z. R. 226. ◊ Fig. (Familiar) Și-i mai dete una-n cap, Și mi-l ploști. PĂSCULESCU, L. P. 258. ◊ Refl. Noroiul... se ploștea în stropi galbeni pe pantalonii trecătorilor. MACEDONSKI, O. III 81. 2. Tranz. (Cu complementul «cap» sau «ureche») A lăsa în jos, a apleca. Un măgar mare... o ascultase, Și ca un aspru judecător Capul pleoștise sau rădicase Cîte-o ureche-n semn de favor. ALEXANDRESCU, M. 318. 3. Refl. Fig. (Despre persoane) A-și pierde elanul, buna dispoziție; a rămîne abătut, deprimat. Nadina îi zise cu indiferență: ia seama că pornești pe urmele căpitanului! Tînărul se pleoști parcă ar fi primit un duș rece. REBREANU, R. I 221. – Pronunțat: pleoș-. – Variantă: ploști vb.IV.
13. [DLRLC] PLOȘTI vb. IV v. pleoști.
14. [Șăineanu, ed. VI] pleoștì v. 1. a (se) încovoia de greutate: acoperișul casei se pleoști; 2. a se turti: cu urechea pleoștită GR. AL. [Serb. PLOȘTITĬ].
15. [Scriban] pleoștésc (eo dift.) v. tr. (sîrb. pljoštiti, ploštiti, plosniti, a turti; bg. plĭuštĭy, rut. pliúštiti, rus. ploščitĭ, plĭuščitĭ, plĭúsnitĭ, pol. plaszczyc, ceh. ploštiti. V. plesnesc, bleojdesc, bleștesc). Turtesc, fac să se lase în jos orĭ la o parte: pălăria pleoștită (Sadov. VR. 1911, 1, 14), greutatea zăpeziĭ a pleoștit acoperișu, acoperișu s’a pleoștit. – În Maram. pleștesc, în Ban. Olt. pluștesc. V. tăpșesc.
16. [Scriban] pluștésc, V. pleoștesc.
17. [DOOM 3] pleoștire (desp. pleoș-) s. f., g.-d. art. pleoștirii; pl. pleoștiri
18. [DOOM 2] pleoștire (pleoș-) s. f., g.-d. art. pleoștirii; pl. pleoștiri
19. [DOOM 3] pleoști (a ~) (desp. pleoș-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pleoștesc, 3 sg. pleoștește, imperf. 1 pleoșteam; conj. prez. 1 sg. să pleoștesc, 3 să pleoștească
20. [DOOM 2] pleoști (a ~) (pleoș-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pleoștesc, imperf. 3 sg. pleoștea; conj. prez. 3 să pleoștească
21. [MDO] pleoști (2 sil.)
22. [IVO-III] pleoștesc, -team 1 imp.
23. [Argou] pleoști, pleoștesc v. r. a deveni abătut / deprimat
24. [DRAM 2021] pleoștí, pleoștesc, v.r. 1. A se turti, a se lăsa în jos. 2. A se dezumfla. – Din sl. pljoštiti „a turti” (Scriban, DEX, MDA).
25. [DRAM 2015] pleoști, pleoștesc, vb. refl. – 1. A se turti, a se lăsa în jos. 2. A se dezumfla. – Din sl. pljoštiti „a turti” (Șăineanu, Scriban, DEX, MDA).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL