1. [MDA2] pleoscăire sf [At: POLIZU / Pl: ~ri / E: pleoscăi] 1 Producere a unui sunet caracteristic, prin pocnirea sau plesnirea unui corp solid de alt corp solid sau prin lovirea de ceva tare Si: pleoscăit1 (1), plescăit (4), plescăire (2), (reg) plescăială (2). 2 (Rar) Aplaudare. 3 Producere a unui zgomot caracteristic prin lovirea unei substanțe lichide de sau cu un corp tare Si: pleoscăit1 (2), plescăire (3). 4 Zgomot produs prin desprinderea bruscă a buzelor una de alta sau a limbii de cerul gurii Si: plescăială (1), plescăire (4), plescăit (2), plescăitură (3). 5 Mestecare și înghițire cu zgomot a alimentelor Si: pleoscăit1 (4).
2. [DEX '09] PLEOSCĂI, pleoscăi, vb. IV. Intranz. A plescăi. [Var.: (reg.) pleoșcăi vb. IV] – Pleosc + suf. -ăi.
3. [DEX '09] PLEOȘCĂI vb. IV v. pleoscăi.
4. [MDA2] pleoscăi vi [At: KLEIN, D. 400 / V: (reg) ~oșcăi, plios~, plius~ / Pzi: pleoscăi, ~esc / E: pleosc + -ăi cf srb pljuskati] 1 A scoate un sunet caracteristic, prin pocnirea sau plesnirea unui corp solid de alt corp solid sau prin lovirea de ceva tare Si: a plescăi (2). 2 (Rar) A aplauda. 3-4 (D. lichide, substanțe vâscoase etc.) (A se lovi sau) a fi lovit (de sau) cu un corp tare, producând un zgomot caracteristic Si: a plescăi (4-5), (reg) a piescăni (2-3). 5 A plescăi (1). 6 A mânca cu zgomot Si: a plescăi (7), (reg) a plioscăni (1).
5. [MDA2] pleoșcăi v vz pleoscăi
6. [MDA2] plioscăi v vz pleoscăi
7. [MDA2] pliuscăi v vz pleoscăi
8. [DLRLC] PLEOSCĂI, pleoscăi, vb. IV. Intranz. A plescăi. De afară se auzeau pleoscăind picături mai mari și mai dese. VLAHUȚĂ, O. A. 136. Glodul pleoscăia cît colo de pe picioare. CONTEMPORANUL, VI 293. Și s-a dus singură iară, Din papuci tot pleoscăind. TEODORESCU, P. P. 153. ♦ A bate din palme; a plesni. V. aplauda. Încep să plescăiască[1] din palme, strigînd toți ura! CARAGIALE, la CADE. – Variante: pleoșcăi (SLAVICI, O. II 144), pliscăi (ȘEZ. XIII 189), plișcăi (SLAVICI, O. II 144) vb. IV.
9. [DLRLC] PLISCĂI vb. IV v. pleoscăi.
10. [DLRLC] PLIȘCĂI vb. IV v. pleoscăi.
11. [DLRM] PLISCĂI vb. IV. v. pleoscăi.
12. [Șăineanu, ed. VI] pleoscăì v. 1. a face un sgomot ascuțit (cu limba, degetele, mâinile, etc.); 2. a se întreciocni: valurile apei încet pleoscăiau. [Onomatopee].
13. [Scriban] pleóscăĭ și -ĭésc (eo dift.) v. tr. (d. pleosc saŭ plescăĭ). Se zice despre apă, palmă saŭ limbă cînd se izbește și produce un huĭet: valurile pleoscăĭaŭ între stîncĭ, s’a auzit o palmă pleoscăind, mitocanu pleoscăĭește (saŭ: plescăĭește) din limbă după ce bea vin.
14. [DOOM 3] pleoscăi (a ~) (desp. pleos-) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. pleoscăi, 3 pleoscăie, imperf. 1 pleoscăiam; conj. prez. 1 și 2 sg. să pleoscăi, 3 să pleoscăie
15. [DOOM 2] pleoscăi (a ~) (pleos-) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. pleoscăi, 3 pleoscăie, imperf. 3 sg. pleoscăia; conj. prez. 3 să pleoscăie
16. [IVO-III] pleoscăesc, -căe 3, -căiam 1 imp.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL