1. [MDA2] plenchiță[1] sf [At: I. CR. V, 183 / A: nct / V: flen~ / E: cf pleanță] (Reg) Bucată de carne cu pieliță, care nu se poate mânca.
2. [MDA2] flenchiță sf vz plenchiță
3. [DAR] plenchiță s.f. (reg.) bucată de carne cu pieliță, care nu se poate mânca.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL