1. [MDA2] plenchiu sm [At: I. CR. VII, 252 / Pl: ~ii / E: nct] (Mol) Persoană care acționează numai după bunul său plac.
2. [DAR] plenchiu, plenchii, s.m. (reg.) persoană care acționează numai după bunul său plac.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL