1. [DEX '09] PLECTRU, plectre, s. n. Placă mică de metal, de os, de celuloid sau de alt material, cu care se ciupesc coardele unor instrumente muzicale. – Din fr. plectre, lat. plectrum.
2. [MDA2] plectru sn [At: PROT. – POP., N. D. / Pl: ~re / E: fr plectre] Placă mică de metal, de os, de celuloid etc., cu care se ciupesc coardele la unele instrumente muzicale Si: pană.
3. [DN] PLECTRU s.n. Mică placă de metal, de lemn etc. ascuțită la un capăt, cu care se ciupesc coardele la unele instrumente; pană. [< fr. plectre, cf. lat. plectrum, gr. plektron].
4. [MDN '00] PLECTRU s. n. pană, mică placă de lemn, metal, fildeș sau material plastic, cu care se ciupesc coardele la unele instrumente muzicale. (< fr. plectre, lat. plectrum, gr. plektron)
5. [DOOM 3] plectru s. n., art. plectrul; pl. plectre
6. [DOOM 2] plectru s. n., art. plectrul; pl. plectre
7. [DTM] plectru (< lat. plectrum; it. plettro; fr. médiateur; germ. Plektrum, Schlagfeder, Griffel), denumirea unei mici lame elastice, cu ajutorul căreia se ciupesc coardele unor instrumente. P. poate avea diferite forme, fiind confecționat din corn de animale, metal, piele, iar mai nou din material plastic.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL