1. [DEX '09] PLEASC interj. Onomatopee care imită zgomotul produs de limbă când se desprinde brusc de cerul gurii (când se mănâncă cu lăcomie). – Onomatopee.
2. [MDA2] pleasc i [At: DELAVRANCEA, H. T. 11 / E: fo cf pleosc] Cuvânt care imită zgomotul produs de lovirea limbii de cerul gurii.
3. [DLRLC] PLEASC interj. Onomatopee care redă zgomotul făcut de limbă cînd se desprinde brusc de cerul-gurii sau zgomotul pe care-l fac unele persoane cînd mănîncă. Șterpelește icrele de cosac. Rupe o bucățică, îi face vînt. Pleasc, pleasc. DELAVRANCEA, H. T. 11.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL