1. [MDA2] platoriță sf [At: LEXIC REG. II, 52 / A și: platoriță / Pl: ~țe / E: cf plată2] (Reg) 1 Scândură groasă, plană. 2 Fiecare dintre cele două jumătăți ale miezului de nucă.
2. [DAR] platoriță, platorițe, s.f. (reg.) 1. lăturoaie, scândură groasă, plană. 2. fiecare dintre cele două jumătăți ale miezului de nucă.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL