1. [DEX '09] PLATINIT s. n. Oțel cu conținut mare de nichel, din care se fac legăturile la electrozii becurilor electrice. – Din fr. platinite, genn. Platinit.
2. [MDA2] platinit sn [At: ENC. TEFTN. I, 402 / V: ~ă sf / Pl: ? / E: fr platinite, ger Platinit] Aliaj de oțel cu o cantitate mare de nichel, având un coeficient de dilatație termică egal cu cel al platinei (1) și al sticlei, folosit la fabricarea electrozilor unor lămpi electrice, la unele piese de radio etc.
3. [DEX '98] PLATINIT s. n. Aliaj de oțel cu conținut mare de nichel, din care se fac legăturile la electrozii becurilor electrice. – Din fr. platinite, germ. Platinit.
4. [DLRLC] PLATINIT, platinituri, s. n. Aliaj de fier cu nichel, folosit în electrotehnică pentru legăturile de la electrozii becurilor electrice.
5. [DLRM] PLATINIT, platinituri, s. n. Aliaj de fier cu nichel, din care se fac legăturile la electrozii becurilor electrice. – Fr. platinite.
6. [DN] PLATINIT s.n. Aliaj de fier și nichel. [< fr. platinite].
7. [MDN '00] PLATINIT s. n. aliaj de oțel și nichel, la fabricarea electrozilor unor lămpi electrice, la unele piese de radio etc. (< fr. platinite)
8. [MDA2] platinită sf vz platinit
9. [DOOM 3] platinit s. n.
10. [DOOM 2] platinit s. n.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL