1. [DEX '09] PĂTLAGINĂ, pătlagini, s. f. Gen de plante erbacee cu frunzele de obicei ovale, dispuse în rozetă la baza tulpinii, cu flori grupate în spice, de culoare roz sau albăstruie, folosite în medicină datorită unor calități expectorante, emoliente, cicatrizante, antibronșice etc. (Plantago); plantă care aparține acestui gen. – Lat. plantago, -ginis.
2. [MDA2] pătlagină sf [At: COTEANU, PL. 15 / V: pat~, (reg) bat~, padla~, pala~, parla~, patlagea, patlagine, patlanjer[1], pădla~, păla~, pălăgină, părlaghie, părlaghină, părla~, ~agenă, ~agniță, ~angină, ~lăgină, ~lăgine, ~trăgină, pârlaghină, pârla~, pârlangină, plantagea, plantagină, plata~, platangină, platarniță, plătagen, plătagină, plătangen, plătanger, plătangină, plătăg~, plătăgine, plâtangină, plotagină, plotajniță, plotanger, plotangină, plotoajnă, potajniță, potla~, potlajniță, prot~ / Pl: ~ni / E: ml plantago,-ginis] 1 Plantă erbacee cu frunzele dispuse în formă de rozetă, din mijlocul căreia ies lujerele spicelor de flori, care crește pe câmp, mai ales în locuri umede; mică, cu frunze ovale, late, cu unul sau mai multe lujere care poartă spicele de flori de culoare roz, și care are întrebuințări în medicina populară Si: (reg) iarba-bubei, iarbă-de-cale, iarbă-grasă-de-găină, iarbă-mare, limba-boului, limba-oii, mama-ploaiei, minciună, pindanică, plăcințica-vacii (Plantago major). 2 Plantă erbacee mică, cu frunzele ovale dispuse în formă de rozetă, cu florile roz grupate în spice scurte și cu fructele mici capsule Si: (reg) limba-oii. (Plantago gentianoides). 3 (Șîc ~-moale, ~-bună, ~-mică) Plantă erbacee cu frunze dințate, dispuse în rozetă, cu un lujer lung, terminat printr-un spic scurt de flori care au staminele albăstrui și sunt plăcut mirositoare și care este utilizată în medicina populară în afecțiunile pulmonare Si: (reg) iarbă-de-cale, limba-mânzului, limba-oii (Plantago media). 4 (Șîc ~-îngustă) Plantă erbacee cu frunzele lanceolate dispuse în rozetă, folosită în medicina populară pentru proprietățile ei astringente, contra tusei sau la răni Si: (reg) căruțele, coada-șoricelului, iarba-tăieturii, limba-bălților, limba-broaștei, limba-oii, limbariță, limba-șarpelui (Plantago lanceolata). 5 (Bot; îc) ~-de-apă sau ~na-apei (ori ~na-bălților) Limbarniță (Alisma plantago aquatica). 6 (Îc) ~-maritimă Mică plantă erbacee cu frunze lungi și înguste dispuse în rozetă și flori albe argintii, care crește în sărăturile de pe malul mării (Plantago maritima). 7 (Bot; reg) Podbal (Tussilago farfara).
3. [DEX '98] PĂTLAGINĂ, pătlagini, s. f. Gen de plante erbacee cu frunzele de obicei ovale, dispuse în rozetă la baza tulpinii, cu flori grupate în spice, de culoare roz sau albăstrui, folosite în medicină datorită unor calități expectorante și a unor proprietăți care accelerează cicatrizarea rănilor (Plantago); plantă care aparține acestui gen. – Lat. plantago, -ginis.
4. [DLRLC] PĂTLAGINĂ s. f. Numele mai multor plante erbacee (specii de Plantago), dintre care cea mai cunoscută este o specie cu frunzele așezate în formă de rozetă din care ies lujere terminate prin cîte un spic trandafiriu; frunzele, cu proprietăți astringente, se întrebuințează în medicina populară la vindecarea rănilor. Creștea pelin argintiu și pătlagină cu frunza cărnoasă. DUMITRIU, P. F. 59. Untul de sunătoare nu e așa de bun pentru bube... ca pătlagina. DELAVRANCEA, S. 265.
5. [Scriban] pătlágină f., pl. ĭ (îld. *plîntágină, d. lat. plantágo, -áginis și infl. pe urmă de pătlăgică; it. piantágine, fr. plantain, sp. llanten, pg. tanchagem). O plantă joasă cu frunza lungăreață ca o limbă cu șănțulețe pe ĭa, numită și limba oiĭ (plantago major, lanceolata ș. a.) Îs maĭ multe varietățĭ, amare și astringente, și de aceĭa-s întrebuințate de popor la rănĭ. Pătlagină de apă, limbariță. – În est pat-, în Olt. plat-.
6. [MDA2] padlagină sf vz pătlagină
7. [MDA2] palagină sf vz pătlagină
8. [MDA2] parlagină2 sf vz pătlagină[1]
9. [MDA2] patlagea2 sf vz pătlagină
10. [MDA2] patlagină sf vz pătlagină
11. [MDA2] patlagine sf vz pătlagină
12. [MDA2] patlanjer sn vz pătlagină
13. [MDA2] pădlagină sf vz pătlagină
14. [MDA2] pălagină sf vz pătlagină
15. [MDA2] pălăgină sf vz pătlagină[1]
16. [MDA2] părlaghie sf vz pătlagină
17. [MDA2] părlaghină sf vz pătlagină
18. [MDA2] părlagină2 sf vz pătlagină
19. [MDA2] pătlagenă sf vz pătlagină
20. [MDA2] pătlagniță[1] sf vz pătlagină
21. [MDA2] pătlangină sf vz pătlagină
22. [MDA2] pătlăgină sf vz pătlagină
23. [MDA2] pătlăgine sf vz pătlagină
24. [MDA2] pătrăgină sf vz pătlagină
25. [MDA2] pârlaghină sf vz pătlagină
26. [MDA2] pârlagină sf vz pătlagină
27. [MDA2] pârlanghină[1] sf vz pătlagină
28. [MDA2] plantagea sf vz pătlagină
29. [MDA2] plantagină sf vz pătlagină
30. [MDA2] platagină sf vz pătlagină[1]
31. [MDA2] platangină sf vz pătlagină
32. [MDA2] platarniță sf vz pătlagină
33. [MDA2] plătagen sn vz pătlagină
34. [MDA2] plătagină sf vz pătlagină
35. [MDA2] plătangen sn vz pătlagină
36. [MDA2] plătanger sn vz pătlagină
37. [MDA2] plătangină sf vz pătlagină
38. [MDA2] plătăgină sf vz pătlagină
39. [MDA2] plătăgine sf vz pătlagină
40. [MDA2] plâtangină sf vz pătlagină
41. [MDA2] plotagină sf vz pătlagină
42. [MDA2] plotajniță sf vz pătlagină
43. [MDA2] plotanger sn vz pătlagină
44. [MDA2] plotangină sf vz pătlagină[1]
45. [MDA2] plotoajnă sf vz pătlagină
46. [MDA2] potajniță sf vz pătlagină
47. [MDA2] potlagină sf vz pătlagină
48. [MDA2] potlajniță sf vz pătlagină
49. [MDA2] protagină sf vz pătlagină
50. [Șăineanu, ed. VI] patlàgină f. plantă cu proprietăți amare și astringente (Plantago major). [Lat. PLANTAGINEM].
51. [Șăineanu, ed. VI] platagină f. V. patlagină.
52. [Scriban] patlágină, V. pătlagină.
53. [DOOM 3] pătlagină (desp. pă-tla-) s. f., g.-d. art. pătlaginii; pl. pătlagini
54. [DOOM 2] pătlagină (pă-tla-) s. f., g.-d. art. pătlaginii; pl. pătlagini
55. [MDO] pătlagină
56. [DER] pătlagină (pătlagini), s. f. – Iarbă-mare (Plantago maior). – Var. (Mold.) patlagină, platagină, (Oaș) plătanger. Lat. platagĭnem (Pușcariu 1288; Candrea-Dens., 1360; REW 6577), cf. it. piantagine, fr. plantain, sp. llantén.
57. [DE] PĂTLÁGINĂ (lat. plantago, -ginis) s. f. Denumire dată plantelor erbacee din genul Plantago, familia plantaginaceelor (c. 250 specii), cu frunze dispuse în rozetă bazală și cu inflorescențe în formă de spic. Unele specii (ex. Plantago media) au calități expectorante, emoliente, hemostatice, antidiareice, cicatrizante, astringente, antitusive, antibronșitice etc.
58. [DFL] PLANTAGO L., PATLAGINĂ, fam. Plantaginaceae. Gen originar din regiunile continentale, cca 218 specii, erbacee, anuale sau perene. Frunze pețiolate, lat-ovate, lanceolate, liniare, glabre sau puțin pubescente, dispuse bazilar în rozetă. Flori hermafrodite cu o bractee pieloasă (corolă cu lacinii, 4 stamine, rar 2, cu un filament lung și antere cordiforme) dispuse în spic terminal, pe un peduncul cilindric ce pornește din mijlocul rozetei de frunze. Fruct, capsulă cu una sau mai multe semințe.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL