1. [DEX '09] PLASTURE, plasturi, s. m. Bucățică de pânză pe care s-a întins o pastă medicinală densă și lipicioasă, care se aplică pe o rană pentru a o feri de infecție sau cu care se fixează un pansament; emplastru. ♦ (Pop.) Cataplasmă. [Var.: plastur s. m.] – Din ngr. blástri, lat. plastrum, germ. Pflaster, rus. plastîr’.
2. [MDA2] plasture sm [At: BIBLIA (1688), 4752/57 / V: plastur (Pl: ~e) sn, plastore, (îrg) blastor, blastru, blastur (Pl: ~e) sn, (înv) plastură sf, plastor (Pl: ~e) sn, plastoră sf (Pl: ~re), plastră sf, plastru (Pl: ~ture)[1] sn, plaștură (Pl: ~re) sf, pleaster, pleastru, pleastur, pflasture, bleastor[2], bleastru[3], bleastur (Pl: ~e) sn, flaștrom, (reg) pleasture / Pl: ~ri, (rar, sn) ~ / E: ngr μπλάστρι, lat plastrum, ger Plaster] 1 (Îvp) Pastă medicinală care se aplică pe o parte bolnavă a corpului. 2 Pansament pe care se întinde plasturele (1), pentru a fi aplicate pe corp Si: cataplasmă. 3 Fâșie îngustă de pânză pe care s-a întins o pastă medicinală densă și lipicioasă, care se aplică pe o rană pentru a o feri de infecție sau cu care se fixează un pansament Si: emplastru. 4 (Înv; îf plastru) Ghips.
3. [DLRLC] PLASTURE, plasturi, s. m. Bucățică de pînză pe care s-a întins o pastă medicinală densă și lipicioasă și care se aplică pe o rană sau deasupra pansamentului, pentru a feri rana de infecție; emplastru. ♦ (Popular) Cataplasmă. Pune pe pieptul bolnavului un plasture de ceapă. ȘEZ. VIII 153. – Variante: plastur (CARAGIALE, O. VII 58), plastore (DELAVRANCEA, la TDRG), pleaster (NEGRUZZI, S. I 207), pleastru (CAZABAN, V. 45) s. m.
4. [DEX '09] PLASTUR s. m. v. plasture.
5. [MDA2] blastor sm vz blasture
6. [MDA2] blastru sn vz plasture
7. [MDA2] blastur sn vz plasture
8. [MDA2] bleastur sn vz plasture
9. [MDA2] pflasture sn vz plasture
10. [MDA2] plastor sm vz plasture
11. [MDA2] plastoră sf vz plasture
12. [MDA2] plastore2 sm vz plasture
13. [MDA2] plastră2 sf vz plasture
14. [MDA2] plastru sn vz plasture
15. [MDA2] plastur sm vz plasture
16. [MDA2] plastură2 sf vz plasture
17. [MDA2] plaștură sf vz plasture
18. [MDA2] pleaster sm vz plasture
19. [MDA2] pleastru sm vz plasture
20. [MDA2] pleastur sm vz plasture
21. [MDA2] pleasture sm vz plasture
22. [DEXI] blastor s.m. v. plasture.
23. [CADE] *BLASTRU, BLASTUR, BLASTOR(E), PLASTUR, PLASTOR sm. și sn. ☠ Pînză preparată cu un strat subțire de medicament și cu o substanță cleioasă spre a se putea lipi pe piele: un blastru prea folositoriu la cai (DRĂGH.); să fie acolo ’n spițeria satului... blasturi și tot ce trebue vindecătorului (JIP.); plasturi negri cu care-și îmbină sprîncenele (I.-GH.) [ngr. μπλάστρι].
24. [CADE] BLEASTUR 👉 BLASTRU.
25. [DLRLC] PLASTORE s. m. v. plasture.
26. [DLRLC] PLEASTER s. m. v. plasture.
27. [DLRLC] PLEASTRU s. m. v. plasture.
28. [Șăineanu, ed. VI] blastru n. cataplasm. [Gr. mod. BLÁSTRI (gr. vechiu EMPLASTRON)].
29. [Șăineanu, ed. VI] plastur m. V. blastru: plasturii cei negri GHICA. [Nemț. PFLASTER].
30. [Scriban] blástru și blástur V. emplastru.
31. [Scriban] bleástru și bleástur V. emplastru.
32. [Scriban] *emplástru m. și n., pl. e și urĭ (vgr. émplastron. V. pĭastru și plastron). Medicament cleĭos întins pe o bucată de pînză făcut ca să fie lipit pe pelea unuĭ bolnav. – Vechĭ, azĭ pop. blastru, bleastru, plastru, pleastru, blastur, bleastur, plastur, pleastur (după ngr. blástri, vsl. rus. plástyrĭ, pol. plastr, germ. pflaster). V. talion 1.
33. [Scriban] plástru și plástur, V. emplastru.
34. [Scriban] pleástru, pleástur, V. emplastru.
35. [DOOM 3] plasture s. m., pl. plasturi
36. [DOOM 2] plasture s. m., pl. plasturi
37. [MDO] plasture
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL