1. [DEX '09] PLASTOGRAF, -Ă, plastografi, -e, s. m. și f. Persoană care falsifică documente sau semnături pe documente, dându-le drept autentice; persoană care plastografiază. – Din ngr. plastoghráfos.
2. [MDA2] plastograf, ~ă [At: (a. 1738) GÁLDI, M. PHAN. 230 / Pl: ~i, ~e / E: ngr πλααστόγραφος] 1 s (Înv) Document, act, text, etc. falsificat Si: plastografie. 2 smf (Fam; prt) Persoană care falsifică documente, dându-le drept autentice Si: falsificator.
3. [DLRLC] PLASTOGRAF, -Ă, plastografi, -e, s. m. și f. Persoană care falsifică documente sau semnăturile de pe documente, dîndu-le drept autentice cu scopul de a trage un folos. Cațavencu... e un plastograf, un falsificator de polițe, om fără cel mai mic scrupul. GHEREA, ST. CR. I 342. Cum putem noi să punem candidatura unui plastograf? CARAGIALE, O. I 153. Dacă va mai cîștiga și rele deprinderi. se va face un înșelător, un necinstit, un plastograf. NEGRUZZI, S. I 298. ◊ (Adjectival, neobișnuit, despre documente sau semnături) Falsificat. Hîrtiile plastografe sînt acum în mînile procurorului. NEGRUZZI, S. III 175.
4. [DN] PLASTOGRAF, -Ă s.m. și f. Cel care plastografiază. [< ngr. plastografos].
5. [MDN '00] PLASTOGRAF, -Ă s. m. f. cel care plastografiază. (< ngr. plastografos)
6. [Șăineanu, ed. VI] plastograf m. cel ce falsifică semnătura.
7. [Scriban] plastográf, -ă s. (ngr. plato-gráfos, vgr. -gráphos). Care falsifică semnătura și scrisu altuĭa ca să înșele.
8. [DOOM 3] plastograf (desp. -to-graf) s. m., pl. plastografi
9. [DOOM 2] plastograf (-to-graf) s. m., pl. plastografi
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL