1. [DEX '09] PLANȘEU, planșee, s. n. Element de construcție de lemn, de beton armat etc. care servește ca suport pentru fixarea unei mașini, formează partea carosabilă a unui pod, separă etajele unei clădiri (constituind dușumeaua sau acoperișul) etc. – Din fr. plancher.
2. [MDA2] planșeu sn [At: IONESCU-MUSCEL, FIL. 438 / Pl: ~ee / E: fr plancher] 1 Element de construcție, de grosime relativ mică față de celelalte două dimensiuni, care servește drept suport orizontal pentru fixarea unei mașini, formează partea carosabilă a unui pod, separă etajele unei clădiri, constituind dușumeaua sau acoperișul etc. 2 Plan inferior al unei cavități subterane. 3 (Atm) Perete musculos care delimitează la bază o cavitate.
3. [DLRLC] PLANȘEU, planșee, s. n. Element de construcție de lemn, de metal, de beton armat etc., așezat orizontal, cu grosimea mică în raport cu celelalte dimensiuni și care separă etajele unei clădiri, formează partea carosabilă a unui pod, servește ca suport pentru fixarea unei mașini etc.
4. [DN] PLANȘEU s.n. 1. Element de construcție făcut de obicei din beton armat, care separă două etaje ale unei clădiri, care alcătuiește partea pe care se circulă a unui pod etc. ♦ Planul inferior al unei cavități subterane. 2. (Anat.) Perete musculos care delimitează la bază o cavitate. [Pron. -șeu, pl. -ee, -uri. / cf. fr. plancher].
5. [MDN '00] PLANȘEU s. n. 1. element de construcție (din beton armat) care separă două etaje ale unei clădiri, care formează partea pe care se circulă a unui pod etc. 2. planul inferior al unei cavități subterane. 3. (anat.) perete musculos care delimitează la bază o cavitate. (< fr. plancher)
6. [DOOM 3] planșeu s. n., art. planșeul; pl. planșee
7. [DOOM 2] planșeu s. n., art. planșeul; pl. planșee
8. [MDO] planșeu, pl. planșee
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL