1. [MDA2] planisire2 sf [At: PONTBRIANT, D. / Pl: ~ri / E: planisi2] (Îdt) Nivelare a unei suprafețe.
2. [MDA2] planisire1 sf [At: GÁLDI, M. PHAN. 229 / Pl: ~ri / E: planisi1] 1 (Îrg) Ademenire. 2 (Îrg) Seducere. 3 (Îrg) Înduplecare. 4 (Înv) Proiect. 5 (Înv) Concepție.
3. [DEX '09] PLANISI, planisesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A ademeni, a amăgi, a înșela pe cineva pentru a-l supune voinței sale; a încânta, a seduce. ♦ Refl. A se supune voinței cuiva, a se lăsa ademenit, sedus. – Din ngr. eplánisa (aor. lui planó).
4. [MDA2] palnisi v vz planisi1
5. [MDA2] planisa v vz planisi2
6. [MDA2] planisi1 [At: (a. 1710), ap. DR. I, 46 / V: plăn~, paln~ / Pzi: ~sesc / E: ngr επλάνισα (aor πλανσᾳ)] 1 vt (Îvr) A înșela pe cineva pentru a supune voinței sale Si: a ademeni, a amăgi. 2 vt (Îvr) A încânta pe cineva pentru a seduce. 3 vt (Reg; pex) A îndupleca. 4 vr (Înv) A se lăsa ademenit, supunându-se voinței cuiva. 5 vr (Înv) A se lăsa sedus.
7. [MDA2] planisi2 vt [At: PONTBRIANT, D. / V: ~sa / Pzi: ~sesc / E: ngr πλανίσῶ[1]] (Îdt) A nivela o suprafață Si: a netezi.
8. [MDA2] plănisi v vz planisi1
9. [DLRLC] PLANISI, planisesc, vb. IV. Tranz. (Grecism învechit) A ademeni, a amăgi, a înșela (pentru a supune pe cineva voinței sale); a încînta, a seduce. Începu să vorbească cam alene, cu niște cuvinte mieroase și ademenitoare de ar fi planisit nu numai pe oameni, dară și... pietrele. ISPIRESCU, U. 8. ♦ Refl. A se supune voinței cuiva; a se lăsa robit, stăpînit de cineva. Biata femeie, slabă ca toate femeile, se planisi dascălului. ISPIRESCU, L. 270.
10. [Șăineanu, ed. VI] planisì v. a înduioșa: ar fi planisit și înseși pietrele ISP. [Gr. mod. PLANÉVO, a seduce, prin intermediarul aorisitului].
11. [Scriban] planisésc v. tr. (ngr. planó și -névo, aor. plánisa, seduc). Munt. Rar azĭ. Înduĭoșez. V. refl. A se planisi cuĭva (Isp.), a se potrivi luĭ, a-ĭ face pe plac.
12. [DOOM 3] planisi (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. planisesc, 3 sg. planisește, imperf. 1 planiseam; conj. prez. 1 sg. să planisesc, 3 să planisească
13. [DOOM 2] planisi (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. planisesc, imperf. 3 sg. planisea; conj. prez. 3 să planisească
14. [DER] planisi (planisesc, planisit), vb. – A ademeni, a înșela. Ngr. πλανῶ, aorist πλάνησα (Tiktin; Gáldi 229).
15. [DAR] planisire1, planisiri, s.f. (înv.) proiect; concepție.
16. [DAR] planisire2, planisiri, s.f. (înv.) nivelare, netezire.
17. [DAR] planisi2, planisesc, vb. IV (înv.) a nivela, a netezi.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL