Definiție și ce înseamnă plancuire

1. [MDA2] plancui vt [At: SFC V, 194 / Pzi: ? / E: plancă + -ui cf ger planken] (Buc) 1 A da drumul buștenilor, trunchiurilor etc. pe plancă (1). 2 A împinge pe plancă (1).

2. [DAR] plancui, plancuiesc, vb. IV (reg.; despre despre bușteni, trunchiuri de copac) a da drumul pe plancă (pe jilip), a împinge pe plancă trunchiurile.

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

[MDN '00] PLANCTOFAG, -Ă, planctofagi, -e, adj. (Despre animale acvatice) Care se hrănește cu plancton. […]
1. [MDN '00] PLANCTOFITĂ s. f. plantă din fitoplancton; planctonofag. (< fr. planctophyte) 2. [DN] […]
1. [DEX '09] PLANCTOLOGIE s. f. Ramură a biologiei care studiază microorganismele acvatice din care […]
1. [DEX '09] PLANCTONIC, -Ă, planctonici, -ce, adj. Care formează planctonul, al planctonului, care ține […]
[MDN '00] PLANCTONIVOR, -Ă adj. planctofag. (< fr. planctonivore) Sursă: DEX online sub licență GNU […]
1. [MDN '00] PLANCTO- /PLANCTONO- elem. „plancton”. (< fr. plancto-, planctono-, cf. gr. plankton, -onos, […]
1. [DEX '09] PLANCTONOFAG, -Ă, planctonofagi, -ge, adj. (Despre animale acvatice) Care se hrănește cu […]
[MDN '00] PLANCTONOLOG, -Ă s. m. f. specialist în planctonologie. (< planctonologie) Sursă: DEX online […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro