1. [DEX '09] PLANCTOLOGIE s. f. Ramură a biologiei care studiază microorganismele acvatice din care este alcătuit planctonul. – Din plancton (după cuvinte ca bacteriologie, ihtiologie etc.).
2. [MDA2] planctologie sf [At: LTR2 / Pl: ~ii / E: fr planctologie] Știință care se ocupă cu studiul planctonului (1).
3. [DN] PLANCTOLOGIE s.f. Ramură a biologiei care studiază microorganismele acvatice din care este alcătuit planctonul. [Gen. -iei. / < fr. planctologie].
4. [MDN '00] PLANCTOLOGIE s. f. ramură a biologiei care studiază planctonul; planctonologie. (< fr. planctologie)
5. [DOOM 3] planctologie (desp. planc-to-) s. f., art. planctologia, g.-d. planctologii, art. planctologiei
6. [DOOM 2] planctologie (planc-to-) s. f., art. planctologia, g.-d. planctologii, art. planctologiei
7. [DETS] PLANCTO- „plancton, planctonic”. ◊ gr. planktos „care rătăcește, flotant” > fr. plancto-, germ. plankto-, engl. id. > rom. plancto-. □ ~fite (v. -fit), s. f. pl., plante microscopice care plutesc în părțile superficiale ale apelor; sin. fitoplancton; ~logie (v. -logie1), s. f., disciplină care studiază microorganismele acvatice din care este alcătuit planctonul; sin. planctonologie.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL