1. [DEX '09] PLAGIOCLAZ, plagioclazi, s. m. Grup de minerale din clasa feldspaților, de culoare albă, cenușie sau albăstruie și cu luciu sticlos, utilizate ca materie primă în industria ceramicii sau ca piatră ornamentală. [Pr.: -gi-o-] – Din fr. plagioclases.
2. [MDA2] plagioclaz sm [At: ENC. ROM. / P: ~gi-o~ / Pl: ~i / E: fr plagioclases] Mineral din clasa feldspaților, de culoare albă, cenușie sau albăstruie și cu luciu sticlos, cristalizat în sistemul triclinic, utilizat ca materie primă în industria ceramicii sau ca piatră ornamentală.
3. [DLRLC] PLAGIOCLAZ s. n. Grup de minerale din clasa feldspaților.
4. [MDN '00] PLAGIOCLAZ s. n. mineral calcosodic din grupa feldspaților, alb. (< fr. plagioclase)
5. [DN] PLAGIOCLAZI s.m.pl. Grup de minerale din clasa feldspaților. [Pron. -gi-o-, sg. plagioclaz. / < fr. plagioclases, cf. gr. plagios – oblic, klasis – spărtură].
6. [DOOM 3] plagioclaz (desp. -gi-o-claz) s. m., pl. plagioclazi
7. [DOOM 2] plagioclaz (-gi-o-claz) s. m., pl. plagioclazi
8. [Petro-Sedim] plagioclaz, (engl.= plagoiclase) orice min. din seria izomorfă a feldspaților calco-sodici. P. cristalizează în s. triclinic și formează o serie care este divizată, convențional, în funcție de conținutul de anortit din moleculă: albit (An 0-10), oligoclaz (An 10-30), andezin (An 30-50), labrador (An 50-70), bitownit (An 70-90), anortit (An 90-100). P. sunt min. cu habitus tabular, prismatic și clivaj bun după (001) și slab după (010), cu un unghi de 86° între aceste direcții. Culoarea lor este albă, albă-cenușie, iar D și G variază cu conținutul în An (D = 6-6,5; G = 2,61-2,76). P. sunt feldspații cei mai răspândiți: se găsesc în rocile magmatice intrusive și efuzive, în pegmatite, în ș. crist. cu grad mediu și înalt de metamorfism, în unele produse de autometamorfism.
9. [DETS] PLAGIO- „oblic, pieziș, culcat, înclinat”. ◊ gr. plagios „oblic, pieziș” > fr. plagio-, germ. id., it. id., engl. id. > rom. plagio-. □ ~cefal (v. -cefal), adj., s. m., (individ) care prezintă plagiocefalie; ~cefalie (v. -cefalie), s. f., malformație congenitală caracterizată prin dezvoltarea asimetrică a cutiei craniene; ~claz (v. -claz), s. m., aluminosilicat natural de sodiu și calciu, din grupa feldspaților, de culoare albă și cristalizat în sistemul triclinic; ~drom (v. -drom), adj., cu nervurile terțiare perpendiculare pe cele secundare; ~encefalie (v. -encefalie), s. f., malformație în dezvoltarea creierului, manifestată prin dezvoltarea exagerată a polului frontal, de o parte, și a celui occipital, de partea opusă; ~fil (v. -fil2), adj., cu frunze oblice; ~fototaxie (v. foto-, v. -taxie), s. f., dispoziție oblică pe razele de lumină a granulelor de clorofilă; ~stomi (v. -stom), s. m. pl., subclasă de pești marini cu schelet cartilaginos, cu corpul acoperit cu solzi placoizi și cu gura în formă de deschizătură transversală; ~trop (v. -trop), adj., 1. (Despre organe vegetale) Cu o poziție oblică sau orizontală față de direcția razei pămîntului. 2. (Despre plante) Cu orientare oblică sau orizontală față de direcția excitației; sin. plagiotropic; ~tropic (v. -tropic), adj., plagiotrop* (2).
10. [DE] PLAGIOCLÁZ (< fr.; {s} gr. plagios „oblic” + klasis „spărtură”) s. m. (Mai ales la pl.) Aluminosilicat natural de sodiu (albit) și calciu (anortit) din grupa feldspaților, cristalizat în sistemul triclinic. Are culoarea albă până la cenușie-neagră, cu reflexe și luciul sticlos spre sidefos. Foarte răspândit în scoarța terestră, este un constituent important al multor roci. Se utilizează în industria ceramicii, iar unele varietăți limpezi (piatra-lunii, aventurinul, labradorul) ca piatră semiprețioasă și de ornament.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL