1. [DEX '09] PLACENTAȚIE, placentații, s. f. (Bot.) Felul în care sunt așezate ovulele de placentă (2). – Din fr. placentation.
2. [MDA2] placentație sf [At: BARASCH, B. 27 / V: (înv) ~țiune / Pl: ~ii / E: fr placentation] (Bot) Fel în care sunt așezate ovulele pe placentă (3).
3. [DLRLC] PLACENTAȚIE, placentații, s. f. (Bot.) Felul în care sînt dispuse ovulele pe placentă.
4. [DN] PLACENTAȚIE s.f. Așezarea ovulelor pe placentă. ♦ Formarea și modul de inserare a placentei. [Gen. -iei. / cf. fr. placentation].
5. [MDN '00] PLACENTAȚIE s. f. formarea și modul de inserare a placentei. ◊ (bot.) așezare a ovulelor pe placentă. (< fr. placentation)
6. [MDA2] placentațiune sf vz placentație
7. [DOOM 3] placentație (desp. -ți-e) s. f., art. placentația (desp. -ți-a), g.-d. art. placentației; pl. placentații, art. placentațiile (desp. -ți-i-)
8. [DOOM 2] placentație (-ți-e) s. f., art. placentația (-ți-a), g.-d. art. placentației; pl. placentații, art. placentațiile (-ți-i-)
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL