1. [DEX '09] PIȚIGĂI vb. IV v. pițigăia.
2. [DEX '09] PIȚIGĂIA, pițigăiez, vb. I. Tranz. A-și subția, a-și ascuți vocea. ♦ Refl. A vorbi cu glas subțire, ascuțit. [Pr.: -gă-ia. – Var.: pițigăi vb. IV] – Din pițigăiat (derivat regresiv).
3. [MDA2] pițigăi2 v vz pițigăia
4. [MDA2] pițigăi1 ssp [At: VICIU, GL. / E: nct] (Reg) Cimitir.
5. [MDA2] pițigăia [At: VLAHUȚĂ, O. A. I, 198 / V: (rar; cscj) ~ăi / Pzi: ~iez / E: drr pițigăiat] 1 vt (C. i. vocea, glasul etc.) A face să devină mai subțire, mai ascuțit, mai strident Si: (reg) a pițigărni. 2 vr (Rar) A vorbi cu glas subțire.
6. [DLRLC] PIȚIGĂIA, pițigăiesc, vb. I. Tranz. (Cu privire la voce) A face să devină subțire, cu timbrul înalt; a subția, a ascuți. Și-și făcea ochii dulci și-și pițigăia glasul și se mlădia ca o pisică. VLAHUȚĂ, la TDRG.
7. [Scriban] pițigăĭéz v. tr. (d. pițigăĭat, pițigoĭ). Iron. Fac ca pițigoĭu, vorbind de voce: oratoru, pițigăindu-șĭ vocea, începu a declama contra cĭocoilor.
8. [DOOM 3] pițigăia (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. pițigăiez, 3 pițigăiază, 1 pl. pițigăiem; conj. prez. 1 sg. să pițigăiez, 3 să pițigăieze; ger. pițigăind
9. [DOOM 2] pițigăia (a ~) vb., ind. prez. 3 pițigăiază, 1 pl. pițigăiem; conj. prez. 3 să pițigăieze; ger. pițigăind
10. [IVO-III] pițigăez, -ăiază 3, -ăeze 3 conj., -ăiam 1 imp.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL