1. [MDA2] pițica v vz pițiga
2. [MDA2] pițiga vt [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / V: (înv) ~ica / Pzi: pițig, pițig, 3 pițigă / E: nct] 1-5 (Trs) A pișca (1, 4, 9,13, 17). 6 (Reg; c. i. o haină, un material textil etc.) A însăila.
3. [DLRM] PIȚIGA, pițig, vb. I. Tranz. (Reg.) A pișca, a ciupi. – Comp. it. pizzicare.
4. [Șăineanu, ed. VI] pițigà v. Tr. a pișca. [V. pișcà].
5. [Scriban] píțig, a -á, V. pișc.
6. [DAR] pițiga, pițig, vb. I (reg.; înv.) 1. a pișca, a ciupi, a pișcura. 2. (despre aluat) a tăia. 3. (despre băuturi, condimente, mâncăruri și mirosuri) a înțepa, a ustura. 4. (despre haine; material textil) a însăila.
7. [DRAM 2021] pițigá, pițig, v.t. 1. A ciupi, a pișca. 2. A înțepa. ■ Exclusiv în Maram. și Crișana (ALR, 1938, h. 134); termen specific subdialectului crișean (Tratat, 1984: 285). – Et. nec. (MDA).
8. [DRAM 2015] pițiga, pițig, vb. tranz. – 1. A ciupi, a pișca. 2. A înțepa. Termen specific subdialectului crișean (Tratat, 1984: 285). – Et. nec. (MDA).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL