1. [DEX '09] PIVOTANT, -Ă, pivotanți, -te, adj. 1. (Tehn.) Care poate pivota. 2. (Despre rădăcinile unor plante) La care rădăcina principală se dezvoltă mult, pătrunzând adânc, vertical, în sol. – Din fr. pivotant.
2. [MDA2] pivotant, ~ă a [At: AGRONOMIA (1859), 191 / Pl: ~nți, ~e / E: fr pivotant] 1 (D. rădăcina unor plante; îoc fasciculat) De forma unui pivot, a unui trunchi de con foarte alungit. 2 (D. plante) Cu rădăcina în formă de pivot (3). 3 (Teh) Care poate pivota (1).
3. [DLRLC] PIVOTANT, -Ă, pivotanți, -te, adj. 1. Care poate pivota. 2. (Bot.; despre rădăcini) Puternic dezvoltat și adînc înfipt în pămînt; fără ramificații. Sfecla are o rădăcină pivotantă.
4. [DN] PIVOTANT, -Ă adj. 1. Care se poate pivota. 2. (Despre rădăcini) Care are forma unui pivot; (despre plante) care are rădăcina formată dintr-un pivot (2). [< fr. pivotant].
5. [MDN '00] PIVOTANT, -Ă adj. 1. care pivotează. 2. (despre rădăcini) de forma unui pivot; (despre plante) cu rădăcina dintr-un pivot (I, 3). (< fr. pivotant)
6. [Șăineanu, ed. VI] pivotant a. Bot. în formă de fus sau de osie; rădăcină pivotantă (ca la pătrunjel, stejar, etc.).
7. [Scriban] *pivotánt, -ă adj. (fr. pivotant). Bot. Rădăcină pivotantă, care e în formă de fus și se înfige vertical la pămînt.
8. [DOOM 3] pivotant adj. m., pl. pivotanți; f. pivotantă, pl. pivotante
9. [DOOM 2] pivotant adj. m., pl. pivotanți; f. pivotantă, pl. pivotante
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL