1. [DEX '09] PIVNICERIT s. n. 1. Dare care se plătea în Țările Române, în Evul Mediu, de către producătorii de vinuri. 2. Dreptul de a încasa pivniceritul (1). – Pivnicer + suf. -it.
2. [MDA2] pivnicerit sn [At: (a. 1741) IORGA, S. D. III, 211 / V: (îdt) ~ițărit / Pl: ~uri / E: pivnicer + -it] (Înv) 1 Dare care se plătea în țările române, în epoca feudală, de către producătorii de vinuri. 2 Drept, luat în arendă, de a încasa pivniceritul (1).
3. [DEX '98] PIVNICERIT s. n. 1. Dare care se plătea în țările românești, în evul mediu, de către producătorii de vinuri. 2. Dreptul de a încasa pivniceritul (1). – Pivnicer + suf. -it.
4. [MDA2] pivnițărit sn vz pivnicerit
5. [DOOM 3] pivnicerit s. n.
6. [DOOM 2] pivnicerit s. n.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL