1. [DEX '09] PIUITOR, -OARE, piuitori, -oare, adj. (Despre păsări) Care piuie. ♦ (Despre cântecul păsărilor) Subțire, pițigăiat; scurt și ascuțit. ♦ P. ext. (Despre obiecte) Care scoate sunete ascuțite, cu rezonanțe metalice. [Pr.: pi-u-i-] – Piui + suf. -tor.
2. [MDA2] piuitor, ~oare a [At: CANTEMIR, IST. 48 / P: pi-u-i~ / Pl: ~i, ~oare / E: piui1 + -tor] 1 (D. păsări) Care piuie (1). 2 (Rar; d. cântecul păsărilor) Pițigăiat. 3 (Pex; d. proiectile) Care scoate sunete ascuțite când străbate aerul. 4 (D. zgomote) Cu rezonanțe metalice.
3. [DLRLC] PIUITOR, -OARE, piuitori, -oare, adj. (Despre cîntecul păsărilor) Scurt, des repetat și ascuțit. Păsări c-un viers nepomenit de subțire și de piuitor. DELAVRANCEA, S. 90.
4. [Șăineanu, ed. VI] piuitor a. pițigăit: glas piuitor.
5. [DOOM 3] piuitor (desp. pi-u-i-) adj. m., pl. piuitori; f. sg. și pl. piuitoare
6. [DOOM 2] piuitor (pi-u-i-) adj. m., pl. piuitori; f. sg. și pl. piuitoare
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL