1. [DEX '09] PITULIȘ adv., s. n. (Pop.) 1. Adv. Pitiș. 2. S. n. (Rar) Ascunziș. – Pitula + suf. -iș.
2. [MDA2] pituliș [At: (a. 1550-1580) GCR l, 6/21 / V: (reg) tupiliș / Pl: (3-4) ~uri / E: pitula + -iș] 1 av (Pop) Pe furiș Si: (pop) pituluș1 (1), (reg) pitulat (2). 2 av (Pop) Pe neobservate Si: (pop) pituluș1 (2), (reg) pitulat (3). 3 sn (Rar) Ascunziș. 4 sn (Reg) De-a v-ați ascunselea Vz ascuns.
3. [DEX '98] PITULIȘ adv., s. n. 1. Adv. Pitiș. 2. S. n. (Rar) Ascunziș. – Pitula + suf. -iș.
4. [DLRLC] PITULIȘ adv. Pe ascuns, pe furiș; pitiș. Eu, cum căzusem, mă ridic degrabă, o iau pituliș pe lîngă uluci și intru în curtea primăriei. CARAGIALE, O. I 106.
5. [Șăineanu, ed. VI] pituliș adv. pe furiș.
6. [Scriban] pitulíș adv. (d. mă pitulez). Vest. Pitiș, pe furiș, pitulîndu-te. – În est tupilíș și -úș (Șez. 33, 26).
7. [MDA2] tupiliș av, sn vz pituliș
8. [Scriban] tupilíș și -úș, V. pituliș.
9. [DOOM 3] pituliș1 (pop.) adv.
10. [DOOM 3] pituliș2 (pop.) s. n.
11. [DOOM 2] pituliș1 (pop.) adv.
12. [DOOM 2] pituliș2 (pop.) s. n.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL