1. [MDA2] pituli v vz pitula
2. [DLRLC] PITULI vb. IV v. pitula.
3. [DLRM] PITULI vb. IV. v. pitula.
4. [DEX '09] PITULA, pitulez, vb. I. Refl. și tranz. (Pop.) A (se) piti. ◊ Loc. adv. Pe pitulate = pe ascuns, pe furiș. [Var.: tupila vb. I] – Din piti.
5. [DEX '09] PITULIȘ adv., s. n. (Pop.) 1. Adv. Pitiș. 2. S. n. (Rar) Ascunziș. – Pitula + suf. -iș.
6. [DEX '09] TUPILA vb. I v. pitula.
7. [MDA2] pitula [At: DOSOFTEI, V. S. decembrie 208v/23 / V: (pop) tupila, (reg; cscj) ~li, tupili / Pl: ~lez, (reg) pitul / E: piti] 1-2 vtr (Pop) A (se) ascunde ghemuind(u-se). 3 vr (Reg; d. construcții) A se dărâma. 4 vt (Îvr) A doborî. 5-6 vtr (Înv; fig) A (se) disimula.
8. [MDA2] pituliș [At: (a. 1550-1580) GCR l, 6/21 / V: (reg) tupiliș / Pl: (3-4) ~uri / E: pitula + -iș] 1 av (Pop) Pe furiș Si: (pop) pituluș1 (1), (reg) pitulat (2). 2 av (Pop) Pe neobservate Si: (pop) pituluș1 (2), (reg) pitulat (3). 3 sn (Rar) Ascunziș. 4 sn (Reg) De-a v-ați ascunselea Vz ascuns.
9. [MDA2] tupeli v vz pitula
10. [MDA2] tupila v vz pitula
11. [MDA2] tupili v vz pitula
12. [MDA2] tupiliș av, sn vz pituliș
13. [CADE] CHITULA... = PITULA...
14. [DEX '98] PITULIȘ adv., s. n. 1. Adv. Pitiș. 2. S. n. (Rar) Ascunziș. – Pitula + suf. -iș.
15. [DLRLC] PITULA, pitulez, vb. I. Refl. A se ascunde (ghemuindu-se), a se piti. S-au temut apoi, în plinul ospățului, să nu se năpustească o ceată de călăi pitulați în negrul codrului, să încheie festinul în măcel. C. PETRESCU, A. 18. Făt-Frumos se sculă, intră în groapă, se pitulă în fundul ei. POPESCU, B. I 34. Au rătăcit prin Bărăgan, pitulați în căruțele lor acoperite cu covergi de rogojină. ODOBESCU, S. III 14. – Variantă: pituli, pitulesc (DAVILA, V. V. 30, DELAVRANCEA, H. TUD. 20), vb. IV.
16. [DLRLC] PITULIȘ adv. Pe ascuns, pe furiș; pitiș. Eu, cum căzusem, mă ridic degrabă, o iau pituliș pe lîngă uluci și intru în curtea primăriei. CARAGIALE, O. I 106.
17. [Șăineanu, ed. VI] pitulà v. a (se) piti: se pitulă la un colț ISP. [Derivat diminutiv din piti].
18. [Șăineanu, ed. VI] pituliș adv. pe furiș.
19. [Scriban] pituléz și (est) tupiléz (mă) v. refl. (din *pitulesc, vsl. pri-tuliti, a potoli, rus. pritúlitĭ sĕa, pol. przy-tulić sie, a se ascunde. V. tulesc, po-tolesc. Cp. cu pitesc). Mă pitesc, mă ascund ghemuindu-mă. – În Munt. vest și mă cĭucĭulesc.
20. [Scriban] pitulíș adv. (d. mă pitulez). Vest. Pitiș, pe furiș, pitulîndu-te. – În est tupilíș și -úș (Șez. 33, 26).
21. [Scriban] tupiléz (mă), V. pitulez.
22. [Scriban] tupilíș și -úș, V. pituliș.
23. [DOOM 3] pitula (a ~) (a piti) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. pitulez, 3 pitulează; conj. prez. 1 sg. să pitulez, 3 să pituleze
24. [DOOM 3] pituliș1 (pop.) adv.
25. [DOOM 2] !pitula (a ~) (a piti) (pop.) vb., ind. prez. 3 pitulează
26. [DOOM 2] pituliș1 (pop.) adv.
27. [DAR] pitula, pitulez și pitul, vb. I 1. (pop.) a (se) ascunde, a (se) piti. 2. (reg.; refl.; despre construcții) a se dărâma, a se nărui, a se surpa. 3. (înv.) a doborî, a culca. 4. (fig.; înv.) a (se) disimula, a (se) camufla, a (se) ascunde.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL