1. [MDA2] pitpediche i, sm vz pitpalac
2. [Șăineanu, ed. VI] pitpediche f. Mold. pitpalac. [V. pitpalac].
3. [Scriban] pitpedíche1 f. (imit.). Mold. Ce județ? Pitpalac.[1]
4. [DEX '09] PITPALAC, (1) pitpalaci, s. m., (2) interj. 1. S. m. (Ornit.) Prepeliță. 2. Interj. Cuvânt care imită strigătul prepeliței. – Onomatopee.
5. [MDA2] parpalac1 sm, i vz pitpalac
6. [MDA2] patpăduchi[1] i, sm vz pitpalac
7. [MDA2] părpăduche i, sm vz pitpalac
8. [MDA2] părpălac1[1] i, sm vz pitpalac
9. [MDA2] pătpădac i, sm vz pitpalac
10. [MDA2] pătpădăc[1] i, sm vz pitpalac
11. [MDA2] pătpăduche i, sm vz pitpalac
12. [MDA2] pătpăduchi1 i, sm vz pitpalac
13. [MDA2] pârpalac i, sm vz pitpalac
14. [MDA2] pârpălac2 i, sm vz pitpalac
15. [MDA2] pârpâduchi i, sm vz pitpalac
16. [MDA2] pârpâlac i, sm vz pitpalac
17. [MDA2] pâtpalac i, sm vz pitpalac
18. [MDA2] pâtpălac i, sm vz pitpalac
19. [MDA2] pâtpâdac i, sm vz pitpalac
20. [MDA2] pâtpâdâc i, sm vz pitpalac
21. [MDA2] pâtpâlac i, sm vz pitpalac
22. [MDA2] pedpedec i, sm vz pitpalac
23. [MDA2] petpedec i, sm vz pitpalac
24. [MDA2] picpalac i, sm vz pitpalac
25. [MDA2] pipalac i, sm vz pitpalac
26. [MDA2] pipălac i, sm vz pitpalac
27. [MDA2] piptalac i, sm vz pitpalac
28. [MDA2] piptălac i, sm vz pitpalac
29. [MDA2] pirpalac i, sn vz pitpalac
30. [MDA2] pitpalac [At: ȚICHINDEAL, F. 129 / V: căptălog, chipalag, ciepta~, parp~, părpăduche, pătpădac, pătpăduche, pătpăduchi, pârp~, pârpăl~, pârpâduchi, pârpâl~, pâtp~, pâtpăl~, pâtpâdac, pâtpâdâc, pâtpâl~, pedpedec, petpedec, picp~, pip~, pipăl~, pirp~, pipta~, piptăl~, (reg) ~alachi, ~păduchi, ~pedic, ~pediche, ~pidic, ~pilic, prăpăduchi, puchel~, puchil~, putpuduche, putpuduchi, tăpălog / Pl: ~aci / E: fo cf bg пъдпъдък] 1 i Cuvânt care redă strigătul prepeliței. 2 sm Pasăre călătoare mai mare decât o vrabie, de culoare brună, cu dungi albe și negre, vânată pentru carnea ei gustoasă Si: prepeliță, (reg) pitpălăcoi (1), pitulice, titirlic (Coturnix coturnix). 3 sm (Arg; dep) Femeie care trăiește în concubinaj. 4 sm (Orn; reg) Potârniche (Perdix perdix). 5 sm (Zlg; reg; îf pârpalac) Liliac (Vespertilio murinus).
31. [MDA2] pitpalachi i, sm vz pitpalac
32. [MDA2] pitpăduchi i, sm vz pitpalac
33. [MDA2] pitpălac[1] i, sm vz pitpalac
34. [MDA2] pitpâlit[1] i, sm vz pitpalac
35. [MDA2] pitpedic i, sm vz pitpalac
36. [MDA2] pitpidic i, sm vz pitpalac
37. [MDA2] pitpilic i, sm vz pitpalac
38. [MDA2] potpăduche[1] i, sm vz pitpalac
39. [MDA2] prăpăduchi i, sm vz pitpalac
40. [MDA2] puchpuruchi[1] i, a vz pitpalac
41. [MDA2] puipuruchi[1] sm vz pitpalac
42. [MDA2] putpuduche i, sm vz pitpalac
43. [MDA2] putpuduchi i, sm vz pitpalac
44. [MDA2] tăptălog sm vz pitpalac
45. [DEX '98] PITPALAC, pitpalaci, s. m., interj. 1. S. m. (Ornit.) Prepeliță. 2. Interj. Cuvânt care imită strigătul prepeliței. – Onomatopee.
46. [DLRLC] PITPALAC2, pitpalaci, s. m. Prepeliță. Răsună lunca de cîntecele pitpalacilor. BRĂTESCU-VOINEȘTI, Î. 59. Glas de fluier și cimpoi, Pitpalaci și cintezoi Și-un taraf de grauri. COȘBUC, P. I 301. Tresărind scînteie lacul Și se leagănă sub soare; Eu, privindu-l din pădure, Las aleanul să mă fure Și ascult de la răcoare Pitpalacul. EMINESCU, O. I 121.
47. [DLRLC] PITPALAC1 interj. Onomatopee care redă cîntecul prepeliței.
48. [Șăineanu, ed. VI] pitpalac m. Mold. Tr. Zool. prepeliță. [Onomatopee imitând strigătul păsării: pit-palac! sau pit-pedic!].
49. [Scriban] pătpădúchĭ, V. pitpalac.
50. [Scriban] pitpalác m. (imit. după strigătu prepelițeĭ, ca și ung. pittypalatty, și ceh. krepelák. V. prepeliță). Munt. Trans. Prepeliță. S. n., pl. urĭ. Strigătu prepelițeĭ. – În Mold. ca interj. pătpădúchĭ (ca și bg. pytpydyk), fitfilíchĭ (ca și ung. pitypirity, prepeliță, și fityfirity, prichindel).
51. [DOOM 3] pitpalac1 interj.
52. [DOOM 3] pitpalac2 s. m., pl. pitpalaci
53. [DOOM 2] pitpalac2 s. m., pl. pitpalaci
54. [DOOM 2] pitpalac1 interj.
55. [DER] pitpalac interj. – Imită glasul prepeliței. – Var. pitpedeche, Mold. pătpăduchi. Megl. pătpălog. Creație expresivă. – Der. pitpalac, s. m. (prepeliță, Coturnix communis); pitpalacă, s. f. (femeiușca pitpalacului), cf. bg. pătpăduk (după Hiecle 133, originea ar fi rom.), bg. pitpălak (pare de origine rom., cf. Capidan, Raporturile, 217), alb. potpoljoškë, mag. pitypalatty (Gáldi, Dict., 181), gal. paspallás, port. paspalhão (J. M. Piel, R. de Portugal, XIV, 58-64).
56. [GER] pătpăduchi Această interjecție, care încearcă să reproducă strigătul pitpalacului, îmi e familiară din copilărie, fără să pot spune în care parte a țării am auzit-o. Găsesc acum în Băcescu, Păsările în nomenclatura și viața poporului român, București, 1961, p. 139, diferite variante : părpăduche, potpăduche, putpuduchi etc. În bulgărește se zice пъдпъдък. Deoarece în bulgărește cuvîntul denumește pasărea, și are derivate, bănuiesc că romîna a împrumutat interjecția din bulgărește.
57. [DAR] pitpediche, pitpedichi, s.f. (reg.; înv.) pitpalac, prepeliță.
58. [DAR] puipuruchi, puipuruchi, s.m. (reg.) pitpalac.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL