1. [DEX '09] PITOAȘCĂ, pitoaște, s. f. (Reg.) Specie de ciupercă comestibilă, înrudită cu mânătarca (Boletus granulatus). – Pită + suf. -oașcă.
2. [MDA2] pitoașcă sf [At: TDRG / V: (reg) ~ta~, ~oș~ / Pl: ~ște / E: pită + -oașcă] 1 Ciupercă cu pălăria brună-feruginoasă, cu piciorul gălbui cu granulații albe, cu carnea acrișoară, care crește în păduri de brad Si: (reg) pitarcă (Boletus granulatus). 2 (Bot; reg) Pita-vacii (Boletus bovinus). 3 (Mol; Buc; dep) Femeie scundă și grasă. 4 (Reg) Obiect scurt și gros.
3. [DLRLC] PITOAȘCĂ, pitoaște, s. f. (Mold.) Ciupercă comestibilă înrudită cu mînătarca (Boletus granulatus),
4. [MDA2] pitașcă sf vz pitoașcă
5. [MDA2] pitoșcă sf vz pitoașcă
6. [Scriban] pitárcă f., pl. e, ărcĭ (pol. pĭeczarka, ceh. pečarka, pečirka, sîrb. pečurka, ung. pecserke și cserperke, cĭupercă. V. pecie și cĭupercă), Mold. Trans. Numele maĭ multor burețĭ comestibilĭ (bolétus [edúlis, granulátus, scáber, lúridus]). – În Mold. se maĭ zice și pitoașcă și hrib, în Trans. și pitoancă, minătarcă și mitarcă.
7. [Scriban] pitoáncă (Trans.) f., pl. e, și pitoáșcă (Mold.) f., pl. ște (oa dift. îld. pitarcă și infl. de pită, la care s’a alipit suf. oancă, oașcă). Pitarcă.
8. [DOOM 3] pitoașcă (reg.) s. f., g.-d. art. pitoaștei; pl. pitoaște
9. [DOOM 2] pitoașcă (reg.) s. f., g.-d. art. pitoaștei; pl. pitoaște
10. [DAR] pitoașcă, pitoaște, s.f. (reg.) 1. specie de ciupercă comestibilă, înrudită cu mânătarca; pitarcă. 2. femeie scundă și grasă. 3. obiect scurt și gros.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL