1. [DLRLC] PITCOACE, pitcoci, s. f. (Regional) Ființă mică, pitică. Dă-te jos de-acolo, omule, ce mi te-ai făcut așa pitcoace de pasăre. ISPIRESCU, L. 46.
2. [DEX '09] PUȘCOCI, pușcoace, s. n. Jucărie ce imită țeava de pușcă, făcută din lemn de soc sau din tulpină de cucută, cu care copiii împușcă cu gloanțe de câlți sau împroașcă cu apă; pușcoaie; pușcă de soc. ♦ (Depr.) Pușcă veche; pușcă de proastă calitate. – Pușcă + suf. -oci.
3. [MDA2] pișcoci, ~oace s vz pușcoci
4. [MDA2] pitcoci, ~oace s vz pușcoci
5. [MDA2] pușcoci, ~oace [At: POLIZU / V: (reg) piș~, pitc~ s / Pl: ~oace, (reg, sn) ~uri, ~ / E: pușcă + -oci] 1 snf Jucărie care imită pușca (1), făcută de copii dintr-o țeavă de lemn de soc sau dintr-o tulpină de cucută și dintr-un bețișor care intră în țeavă, cu ajutorul căruia se împușcă cu gloanțe de câlți sau se împroașcă cu apă Si: (reg) plișcoci (2), pocnitoare, pușcală, pușcaviță, pușcăleață, pușcăriță, pușchia, pușcoi (3), pușculie, pușculiță (3), pușcuroi, pușcuță (3). 2 sn (Irn) Pușcă (1) primitivă, de proastă calitate. 3 sn (Irn) Imitație de pușcă (1). 4 sn (Pan; rar) Irigator. 5 sn (Reg) Arc (1). 6 smf (Pop) Ființă mică de vârstă sau de statură, nedezvoltată sau pitică. 7 sf (Pop; îe) A fi o pișcoace sau cât pișcoacea A fi mic de tot. 8 sm (Orn; reg; îf pitcoci) Pitulice (Troglodytes troglodytes).
6. [DLRLC] PUȘCOCI, pușcoace, s. n. Jucărie care imită pușca, făcută de copii dintr-o țeava de lemn de soc, din care împușcă cu gloanțe de cîlți sau cu apă. El tăia în liniște cu briceagul un fluier într-o ramură de salcie, un pușcoci într-un lemn de soc. BASSARABESCU, V. 26. ♦ (Ironic) Pușcă de proastă calitate; imitație de pușcă. V-a dus și la zece mai, cu pușcoace de lemn și cu căciulile care vă făcuseră să nădușiți. PAS, Z. I 112.
7. [Șăineanu, ed. VI] pușcociu n. clistir: țișnește apa ca dintr’un pușcociu. [Derivat din pușcă, după forma-i lungueață].
8. [Șăineanu, ed. VI] pușcociu n. pușcă mică din soc: jucărie de copil.
9. [Scriban] pușcócĭ (Olt. Munt. vest) n., pl. oace, și pișcoace (Gorj) f., pl. ocĭ (cp. cu rus. pisčókŭ, fluĭeraș, și cu bg. piskúnĭ, fluĭer. V. și piscoĭ). Pocnitoare pe care șĭ-o fac copiiĭ dintr’un cotor de soc orĭ de cucútă încărcat cu doŭă dopurĭ de cîlț, pe care le împing c’un huludeț. – În Munt. est pușcoĭ, n., pl. oaĭe, în Mold. pușcă de soc, la Hațeg piscoañĭe.
10. [DMLR] pitcoace s. f. (pl. pitcoci)
11. [DOOM 3] pușcoci s. n., pl. pușcoace
12. [DOOM 2] pușcoci s. n., pl. pușcoace
13. [Argou] pișcoci, pișcoace s. n. (înv.) 1. jucărie făcută dintr-o țeavă de lemn, cu un dop de plută, respectiv o tijă la cele două capete. 2. (intl.) pușcă. 3. (prin ext.) armă de foc în general.
14. [Argou] pușcoci, pușcoace s. n. (iron.) pușcă veche; pușcă de proastă calitate
15. [DAR] pușcoci, pușcoace și pușcociuri, s.n. (reg.) 1. (fam.) jucărie care imită pușca, făcută de copii din țeavă de soc; pușcală, plișcoci, pocnitoare, pușcaviță, pușcăleață, pușcăriță, pușchia, pușcoi, pușculie, pușcuroi, pușcuță. 2. irigator, clistir. 3. arc. 4. (s.m. și f.; pop.) ființă mică nedezvoltată, pitică. 5. (s.m.; în forma: pitcoci) pitulice.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL