1. [DEX '09] PITAGORISM s. n. Mișcare religioasă și filosofică în Grecia antică (sec. VI Î.H.), atingând un larg evantai de probleme: nemurirea și transmigrarea sufletelor, ascetism, reguli dietetice, conduita morală, comuniunea cu cosmosul divin, concepția despre lucruri ca numere. [Var.: pitagoreism s. n.] – Din fr. pythagorisme.
2. [MDA2] pitagorism sns [At: DER III, 746 / E: fr pythagorisme] 1-2 (Curent filozofic și) școală matematică din Grecia antică, întemeiate de Pitagora și continuate de adepții lui.
3. [DEX '98] PITAGORISM s. n. Curent filozofic din Grecia antică întemeiat de Pitagora, care considera că esența tuturor lucrurilor este numărul și care a făcut descoperiri importante în domeniul aritmeticii, al geometriei și al astronomiei. [Var.: pitagoreism s. n.] – Din fr. pythagorisme.
4. [DN] PITAGORISM s.n. Curent filozofic idealist din Grecia antică, întemeiat de Pitagora, care susține că esența tuturor lucrurilor sunt numerele, simbolurile, că întregul univers constituie o armonie de numere. [Cf. fr. pythagorisme < Pitagora – filozof și matematician grec din antichitate].
5. [MDN '00] PITAGORISM s. n. curent filozofic din Grecia antică, întemeiat de Pitagora, care susține că esența tuturor lucrurilor sunt numerele, simbolurile, că întregul univers constituie o armonie de numere. (< fr. pythagorisme)
6. [DEX '09] PITAGOREISM s. n. v. pitagorism.
7. [MDA2] pitagoreism sn vz pitagorism
8. [DOOM 3] pitagorism s. n.
9. [DOOM 2] pitagorism s. n.
10. [DE] PITAGOREÍSM (PITAGORISM) (< germ., după fr.) s. n. mișcare religioasă și filozofică din Grecia antică inițiată de Pitagora în sec. 6 î. Hr. și atingând în dezvoltarea sa istorică un larg evantai de interese legate de politică, misticism, muzică, matematică și astronomie. Numitorul comun pentru pitagoricieni, de-a lungul secolelor, a rămas adeziunea la numele, credințele și practicile religioase și științifice ale întemeietorului; nemurirea și transmigrarea sufletelor; ascetismul; regulile dietetice și conduita morală prin care sufletul se purifică și intră în comuniune cu cosmosul divin; concepția că toate lucrurile sunt numere, Universul fiind esențialmente matematic și, deci, legarea posibilității cunoașterii naturii de matematică. Deși pitagoricienii s-au scindat destul de devreme în „acusmatici” sau „pitagoriști”, preocupați mai mult de latura mistică și rituală, și „matematici”, reprezentând latura științifică, în general, combinația dintre religie, matematică și filozofie a rămas o caracteristică esențială a p. și a exercitat o atracție deosebită asupra filozofilor greci.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL