1. [DEX '09] PISĂLOGI, pisălogesc, vb. IV. Tranz. (Fam.) A plictisi pe cineva cu repetarea aceluiași lucru, cu insistențele; a pisa (4). – Din pisălog.
2. [MDA2] pisălogi vt [At: V. ROM. iulie 1954, 291 / V: (reg) ~lugi / Pzi: ~gesc / E: pisălog] (Olt; Mun) 1-3 A pisa (1-2, 5).
3. [MDA2] pisălugi v vz pisălogi
4. [DLRLC] PISĂLOGI, pisălogesc, vb. IV. Tranz. (Familiar) A plictisi (pe cineva) cu vorba; a pisa (3).
5. [DOOM 3] pisălogi (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pisălogesc, 3 sg. pisălogește, imperf. 1 pisălogeam; conj. prez. 1 sg. să pisălogesc, 3 să pisălogească
6. [DOOM 2] pisălogi (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pisălogesc, imperf. 3 sg. pisălogea; conj. prez. 3 să pisălogească
7. [Argou] pisălogi, pisălogesc v. t. a fi excesiv de insistent
8. [DRAM 2021] pisălogí, pisălogesc, v.t. A bate la cap pe cineva: „Și moșul, cum [baba] îl tot necăjea și îl pisălogea într-una și nu-l mai slăbea cu luatul la rost, i-a spus…” (Bilțiu, 1999: 410). – Din pisălog (DEX, MDA).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL