1. [DEX '09] PISTRUIAT, -Ă, pistruiați, -te, adj. 1. Cu pistrui (1) pe piele. 2. (Rar) Pestriț, împestrițat. [Pr.: -tru-iat] – V. pistruia.
2. [MDA2] pistruiat, ~ă a [At: MACEDONSKI, O. III, 15 / V: (rar) ~it / Pl: ~ați, ~e / E: pistrui + -at] 1 (D. oameni) Care are pistrui (5) Si: (rar) pistrui (2), (reg) pistricos (1). 2 (Rar) Pestriț.
3. [DLRLC] PISTRUIAT, -Ă, pistruiați, -te, adj. 1. Cu pistrui pe piele. Așa... a fost el întotdeauna – roșu și pistruiat. GALAN, Z. R. 265. Băiatul pistruiat și cîrn se trezește de-a binelea. STANCU, D. 19. Dar vreo doi, pistruiați și cu un tort de aur roșu încurcat pe cap, păreau copii ale acelor triburi... care se credeau de-a dreptul coborîte din soare. MACEDONSKI, O. III 15. 2. Pestriț, împestrițat. Cu florile... pistruiate cu roșu, vioi. La TDRG. – Variantă: pistruit, -ă (DAN, U. 40) adj.
4. [Scriban] pistruĭát, -ă adj. (d. pistruĭ). Cu fața plină de pistruĭ: un Jidan pistruĭat. – Și pe-. Și împopistrat (Rț.).
5. [DEX '09] PISTRUIA, pistruiez, vb. I. Tranz. și refl. A căpăta sau a face să capete pistrui (1). ♦ Fig. A (se) păta. [Pr.: -tru-ia] – Din pistrui.
6. [MDA2] pistruia vrt [At: V. ROM. august 1955, 47 / P: ~tru-ia / Pzi: ~iez / E: pistrui] 1-2 ( A căpăta sau) a face să capete pistrui (5). 3-4 (Pgn; rar) A (se) păta.
7. [MDA2] pistruit, ~ă a vz pistruiat
8. [DLRLC] PISTRUIT, -Ă adj. v. pistruiat.
9. [DOOM 3] pistruia (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. pistruiez, 3 pistruiază, 1 pl. pistruiem; conj. prez. 1 sg. să pistruiez, 3 să pistruieze; ger. pistruind
10. [DOOM 2] pistruia (a ~) vb., ind. prez. 3 pistruiază, 1 pl. pistruiem; conj. prez. 3 să pistruieze; ger. pistruind
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL