1. [DEX '09] PISTRUIA, pistruiez, vb. I. Tranz. și refl. A căpăta sau a face să capete pistrui (1). ♦ Fig. A (se) păta. [Pr.: -tru-ia] – Din pistrui.
2. [MDA2] pistruia vrt [At: V. ROM. august 1955, 47 / P: ~tru-ia / Pzi: ~iez / E: pistrui] 1-2 ( A căpăta sau) a face să capete pistrui (5). 3-4 (Pgn; rar) A (se) păta.
3. [DEX '09] PISTRUI, -UIE, pistrui, -uie, s. m., adj. 1. S. m. Pată mică, brună sau gălbuie, care se formează pe pielea unor oameni (mai ales sub acțiunea soarelui). 2. Adj. (Rar) Pistruiat. – Pistru (reg. „pătat” < sl.) + suf. -ui.[1]
4. [MDA2] pestrâi, ~e a vz pistrui
5. [MDA2] pestrui, ~ie a, sm vz pistrui
6. [MDA2] pistrui, ~e [At: PALIA (1581) / V: (reg) pestrâi a, (pop) pes~ / Pl: ~e / E: pistru + -ui] 1 a (Îrg; d. animale) Pestriț. 2 smf Animal domestic pestriț. 3 a (Rar; d. oameni) Pistruiat (1). 4 a (Rar; d. flori, ouă) Pestriț. 5 smp Pete mici, brune sau gălbui, care apar pe pielea unor oameni, sub acțiunea razelor solare sau a vântului Si: (rar) pistruială, (reg) pestriciune, pestrițătură. 6 (Pgn) Pată.
7. [DEX '98] PISTRUI, -UIE, pistrui, -uie, s. m., adj. 1. S. m. Pată mică, brună sau gălbuie, care se formează pe pielea unor oameni (mai ales sub acțiunea soarelui). 2. Adj. (Rar) Pistruiat. – Pistru (reg. „pătat” < sl.) + suf. -ui.
8. [DLRLC] PISTRUI2, -IE, pistrui, -ie, adj. 1. Pistruiat (1). Flăcăuașul cel subțiratic, cu gîtul lung și cu obraz pistrui... grăbea pe o potecă de-a dreptul peste un deal. SADOVEANU, B. 191. 2. Pestriț. Un izvor... șerpuia printre straturi pistruie de flori. La TDRG. Păsărică pistruie, Pe copaci în sus se suie (Fasolea). GOROVEI, C. 140.
9. [Scriban] pistrúĭ, -úĭe adj. (d. pistru). Est. Pistruĭat. Pestriț: pasăre pistruĭe pe copacĭ se suĭe (cĭocănitoarea). – Și pe-.
10. [DOOM 3] pistruia (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. pistruiez, 3 pistruiază, 1 pl. pistruiem; conj. prez. 1 sg. să pistruiez, 3 să pistruieze; ger. pistruind
11. [DOOM 2] pistruia (a ~) vb., ind. prez. 3 pistruiază, 1 pl. pistruiem; conj. prez. 3 să pistruieze; ger. pistruind
12. [DOOM 3] pistrui1 (rar) adj. m., f. pistruie; pl. m. și f. pistrui
13. [DOOM 2] pistrui1 (rar) adj. m., f. pistruie; pl. m. și f. pistrui
14. [DRAM 2021] pistrúi, pistruie, adj. (Oaie) albă cu puncte roșii (sau negre) pe obraz: „Și cum muntele îl suie / Zbiară oaia cea pistruie” (Lenghel, 1962: 235). ■ (top.) Pistruia, pârâu ce izvorește din Munții Ignișului și se varsă în Firiza, în amonte de lacul de acumulare. – Din pistru „pătat” + suf. -ui (DEX, MDA).
15. [DRAM 2015] pistrui, pistruie, adj. – (ref. la oi) Albă cu puncte roșii (sau negre) pe obraz (Latiș, 1993: 80): „Și cum muntele îl suie / Zbiară oaia cea pistruie” (Lenghel, 1962: 235). ♦ (top.) Pistruia, pârâu ce izvorește din Munții Ignișului și se varsă în Firiza, în amonte de lacul de acumulare. – Din pistru „pătat” (< sl. pistrŭ „pestriț”) + suf. -ui (Scriban, DEX, MDA).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL