1. [DEX '09] PISTRUI, -UIE, pistrui, -uie, s. m., adj. 1. S. m. Pată mică, brună sau gălbuie, care se formează pe pielea unor oameni (mai ales sub acțiunea soarelui). 2. Adj. (Rar) Pistruiat. – Pistru (reg. „pătat” < sl.) + suf. -ui.[1]
2. [MDA2] pistrui, ~e [At: PALIA (1581) / V: (reg) pestrâi a, (pop) pes~ / Pl: ~e / E: pistru + -ui] 1 a (Îrg; d. animale) Pestriț. 2 smf Animal domestic pestriț. 3 a (Rar; d. oameni) Pistruiat (1). 4 a (Rar; d. flori, ouă) Pestriț. 5 smp Pete mici, brune sau gălbui, care apar pe pielea unor oameni, sub acțiunea razelor solare sau a vântului Si: (rar) pistruială, (reg) pestriciune, pestrițătură. 6 (Pgn) Pată.
3. [DEX '98] PISTRUI, -UIE, pistrui, -uie, s. m., adj. 1. S. m. Pată mică, brună sau gălbuie, care se formează pe pielea unor oameni (mai ales sub acțiunea soarelui). 2. Adj. (Rar) Pistruiat. – Pistru (reg. „pătat” < sl.) + suf. -ui.
4. [DLRLC] PISTRUI2, -IE, pistrui, -ie, adj. 1. Pistruiat (1). Flăcăuașul cel subțiratic, cu gîtul lung și cu obraz pistrui... grăbea pe o potecă de-a dreptul peste un deal. SADOVEANU, B. 191. 2. Pestriț. Un izvor... șerpuia printre straturi pistruie de flori. La TDRG. Păsărică pistruie, Pe copaci în sus se suie (Fasolea). GOROVEI, C. 140.
5. [DLRLC] PISTRUI1, pistrui, s. m. (Mai ales la pl.) Pată mică brună sau gălbuie, care se formează pe obrazul (mîinile, gîtul) unor oameni, mai ales la cei blonzi sau roșcați. Dacă vreunul se lega de el că are părul roșu și pistrui pe obraz, săreați în apărarea lui. PAS, Z. I 61. Parcă îi scuturase cineva în față o bidinea de văpsea roșie, așa de mulți pistrui avea pe obraz. BART, E. 357. ♦ Fig. Pată (neagră). Trec corbii umplînd cerul de pistrui. LESNEA, A. 108. Numai ici-colo poposeau cîrduri de ciori punctînd cu pistrui negri obrazul pămîntului. REBREANU, R. I 70. – Variantă:(regional) pestrui (BASSARABESCU, V. 180) s. m.
6. [Scriban] pistrúĭ, -úĭe adj. (d. pistru). Est. Pistruĭat. Pestriț: pasăre pistruĭe pe copacĭ se suĭe (cĭocănitoarea). – Și pe-.
7. [MDA2] pestrâi, ~e a vz pistrui
8. [MDA2] pestrui, ~ie a, sm vz pistrui
9. [MDA2] pistruie sf vz pistrui
10. [CADE] ❍ CHISTRUI = PISTRUI.
11. [DLRLC] PESTRUI s. m. v. pistrui1.
12. [Scriban] pistrúĭe și pestrúĭe f., pl. uĭ (d. pistruĭ). Pl. Pete micĭ galbene care există pe fața unor persoane, maĭ ales la Jidanĭ. – Și pistrúĭ, m., pl. tot așa: pistruiĭ (Agrb. Înt. 57). V. puchinĭ.
13. [DOOM 3] pistrui2 s. m., pl. pistrui, art. pistruii
14. [DOOM 3] pistrui1 (rar) adj. m., f. pistruie; pl. m. și f. pistrui
15. [DOOM 2] pistrui2 s. m., pl. pistrui, art. pistruii
16. [DOOM 2] pistrui1 (rar) adj. m., f. pistruie; pl. m. și f. pistrui
17. [IVO-III] pistrui pl.
18. [Onomastic] PISTRUI, PESTRIȚ adjective. 1. Pistruiul (C Ștef; 16 B IV 45). 2. Pestre, Sîrbu (Giur 268); -a, olt. (Sd VI 469, XXI) < var. pestrui sau < adj. pistru „berbec cu pete”. 3. Pistrea, Radu (Drj X). 4. Pistriț/u, olt. (Am) și s.; -a t. 5. Cont. cu păstrugă: Pistrug, V., mold. (Sd VII 106).
19. [DRAM 2021] pistrúi, pistruie, adj. (Oaie) albă cu puncte roșii (sau negre) pe obraz: „Și cum muntele îl suie / Zbiară oaia cea pistruie” (Lenghel, 1962: 235). ■ (top.) Pistruia, pârâu ce izvorește din Munții Ignișului și se varsă în Firiza, în amonte de lacul de acumulare. – Din pistru „pătat” + suf. -ui (DEX, MDA).
20. [DRAM 2015] pistrui, pistruie, adj. – (ref. la oi) Albă cu puncte roșii (sau negre) pe obraz (Latiș, 1993: 80): „Și cum muntele îl suie / Zbiară oaia cea pistruie” (Lenghel, 1962: 235). ♦ (top.) Pistruia, pârâu ce izvorește din Munții Ignișului și se varsă în Firiza, în amonte de lacul de acumulare. – Din pistru „pătat” (< sl. pistrŭ „pestriț”) + suf. -ui (Scriban, DEX, MDA).
21. [DRAM] pistruie, adj. – (ref. la oi) Albă cu puncte roșii (sau negre) pe obraz (Latiș 1993: 80): „Și cum muntele îl suie / Zbiară oaia cea pistruie” (Lenghel 1962: 235). – Din sl. pistrŭ „pestriț”.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL