1. [MDA2] pistrelătură sf [At: DOSOFTEI, V. S. octombrie 70r/7 / Pl: ~ri / E: pistrela + -ătură] (Îvr) 1 Împroșcare. 2 (Ccr) Ceea ce a țâșnit.
2. [Scriban] pistrelătúră f., pl. ĭ. Vechĭ. Modu de a pistrela.
3. [DLRLV] PISTRELĂTURĂ s.f. (Mold.) Împroșcare. Și-l bătu cu ștranguri atîta de cumplit, cît s-au roșit pământul jos de pistrelăturile sîngelui. DOSOFTEI. VS. Etimologie: pistrela + suf. -ătură. Vezi și împistrela, pistrela.
4. [DAR] pistrelătură, pistrelături, s.f. (înv.) țâșnire (în toate părțile), împroșcare; ceea ce a țâșnit.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL