1. [DEX '09] PISTORNIC, (1) pistornice, s. n., (2) s. m. 1. S. n. (Înv.) Sigiliu de piatră sau de lemn cu care se imprimă pe prescuri semnul crucii și inițialele rituale. 2. S. m. (în forma pristolnic) Plantă erbacee din familia malvaceelor, cu tulpina înaltă, cu frunzele stelate și păroase și cu florile galbene, ale cărei fructe se întrebuințează ca sigiliu pentru însemnat prescurile (Abutilon theophrasti). [Var.: pristolnic s. m.] – Et. nec.
2. [MDA2] pistornic [At: LB / V: (reg) ~oln~, prisco~, pristoln~, pri~ / Pl: ~ice / E: ns cf vsl пєста, rom prescură] 1 sn Sigiliu de piatră sau de lemn cu care se imprimă pe prescuri semnul crucii și inițialele rituale creștine Si: (rar) pecetar. 2 sms Plantă erbacee din familia malvaceelor, cu tulpina înaltă și cu florile galbene, ale cărei fructe se folosesc pentru însemnat prescurile Si: (reg) crucea-pâinii, floarea-crucii, floarea-pâinii (Abutilon theophrasti).
3. [DEX '98] PISTORNIC, (1) pistornice, s. n., (2) s. m. 1. S. n. Sigiliu de piatră sau de lemn cu care se imprimă pe prescuri semnul crucii și inițialele rituale. 2. S. m. (în forma pristolnic) Plantă erbacee din familia malvaceelor, cu tulpina înaltă, cu frunzele stelate și păroase și cu florile galbene, ale cărei fructe se întrebuințează ca sigiliu pentru însemnat prescurile (Abutilon theophrasti). [Var.: pristolnic s. m.] – Et. nec.
4. [DLRLC] PISTORNIC, pistornice, s. n. (În biserica ortodoxă) Sigil (de piatră sau de lemn) cu care se imprimă pe prescuri semnul crucii și inițialele rituale. (Cu pronunțare regională) Lasă, mîndro, iubitul Ș-apucă chistornicul. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 449. – Variante: pistolnic, pristolnic, priscornic s. n.
5. [Șăineanu, ed. VI] pistornic n. V. pristornic.
6. [Scriban] pistórnic și -ólnic, pristórnic și -ólnic n., pl. e (vsl. *pĭestovnikŭ [d. pĭesta, stampilă] de unde s’a făcut pistornic și, supt infl. luĭ pristol, cele-lalte forme. Rus. pest, pisălog, pestóvnik, o plantă echisetacee. Cp. cu ceasornic, țîrcovnic). Sigilu cruciform care se imprimă pe prescurĭ. Un fel de colac (pîne) în formă de cruce. Pristolnic m. O plantă malvacee cu ale căreĭ fructe se înseamnă prescurile (Abutilon Avicennae). – Și priscornic (infl. de prescură) și pistor, n., pl. oare.
7. [DEX '09] PRISTOLNIC, (1) pristolnice, s. n., (2) s. m. 1. S. n. (Înv.) Sigiliu de piatră sau de lemn cu care se imprimă pe prescuri semnul crucii și inițialele rituale. 2. S. m. Plantă erbacee din familia malvaceelor, cu tulpina înaltă, cu frunzele stelate și păroase și cu florile galbene, ale cărei fructe se întrebuințează ca sigiliu pentru însemnat prescurile (Abutilon theophrasti). [Var.: pistornic s. m.] – Et. nec.
8. [MDA2] pistolnic sn vz pistornic
9. [MDA2] priscornic sn vz pistornic
10. [MDA2] pristolnic[1] sn vz pistornic
11. [MDA2] pristornic sn vz pistornic
12. [CADE] CHISTORNIC = PISTORNIC.
13. [DLRLC] PISTOLNIC s. n. v. pistornic.
14. [DLRLC] PRISCORNIC s. n. v. pistornic.
15. [DLRLC] PRISTOLNIC s. n. v. pistornic.
16. [Șăineanu, ed. VI] pristornic n. pecete în formă de cruce, cu care se întipărește prescurile. [Dela pristol, altar].
17. [Scriban] pristólnic și -órnic, V. pistolnic.
18. [DOOM 3] pistornic (sigiliu) (înv.) s. n., pl. pistornice
19. [DOOM 2] pistornic (sigiliu) (înv.) s. n., pl. pistornice
20. [DMLR] pristolnic (= pistornic) s. n., pl. pristolnice
21. [DER] pistornic (pistornice), s. n. – Sigiliu de lemn care se imprimă pe prescuri. – Var. pristornic, p(r)istolnic. Sl. pĕsta, probabil prin intermediul unei forme *pĕstovĭnikŭ „sigiliu” (Tiktin). Der. din sl. prĕstolĭnikŭ (cf. pristol), propusă de Candrea, pare mai puțin certă. Pristornic (var. pristenior), s. n., pe lîngă „sigiliu” mai denumește și planta (Abutilon Avicennae).
22. [D.Religios] pistornic, pistornice s. n. Sigiliu de piatră sau de lemn (în formă de cruce), cu care se imprimă pe prescuri semnul crucii și inițialele rituale; (rar) pecetar. [Var.: (reg.) pistolnic, priscornic, pristolnic, pristornic s. n.] – Et. nec.
23. [D.Religios] priscornic s. n. v. pistornic.
24. [D.Religios] pristornic s. n. v. pistornic.
25. [DE] PRISTÓLNIC2 (PRISTORNIC) (< pristol) s. n. Cruce din lemn sau din piatră cu o mare varietate de forme și ornamente, care servește la imprimarea prescurilor cu inițialele chirilice ale lui Iisus Hristos. Legate de cultul morților, cele mai multe p. au forma de troiță cu patru brațe, ornamentate prin crestare și traforare.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL