1. [MDA2] piscar1 sm [At: BĂCESCU, PĂS. 129 / Pl: ~i / E: pisc + -ar] (Orn; reg) Codobatură (Motacilla).
2. [MDA2] pișcar1 sm [At: PAȘCA, GL. / Pl: ~i / E: srb piskor] (Reg; dep) Țigan.
3. [DLRLC] PIȘCAR, pișcari, s. m. (Iht.) Chișcar. (Cu pronunțare regională) Fusariul... numit altmintrelea și pișcari...cînd are să se mănînce i se taie capul. MARIAN, INS. 57.
4. [DLRM] PIȘCAR, pișcari, s. m. (Iht.) Țipar.
5. [Șăineanu, ed. VI] pișcar (chișcar) m. Mold. Zool. țipar. [Rus. PISKARĬ].
6. [Scriban] pișcár m. (rudă cu rus. piskárĭ și peskárĭ, obleț [care vine d. rom pescar?], pol. ceh. piskorz [de unde germ. peissker], sîrb. piškor, nsl. piskor, piškur). Anghilă.
7. [DER] pișcar (pișcari), s. m. – Țipar (Cobitis fossilis). – Var. chișcar. Rus. piskarĭ, sb., cr. piškor (Cihac, II, 258; Tiktin).
8. [DAR] piscar, piscari, s.m. (reg.) pasăre mică, migratoare, cu coadă lungă pe care o mișcă necontenit; codobatură.
9. [DAR] pișcar, pișcari, s.m. (reg.) țipar, chișcar.
10. [DRAM 2021] pișcár, pișcari, s.m. Țipar (Cobitis fossilis). ■ (onom.) Pișcari, poreclă pentru locuitorii din Ulmeni. – Din rus. piškari „obleț”, scr. piškor (Scriban); cf. chișcar (MDA).
11. [DRAM 2015] pișcar, pișcari, s.m. – Țipar (Cobitis fossilis). ♦ (onom.) Pișcari, poreclă pentru locuitorii din localitatea Ulmeni (Codru). – Din rus. piškari „obleț”, scr. piškor (Scriban; Cihac, Tiktin, cf. DER); cf. chișcar (MDA).
12. [DRAM] pișcar, -i, (chișcar, cicar), s.m. – Țipar (Cobitis fossilis). Pișcari, poreclă pentru locuitorii din localitatea Ulmeni (Codru). – Din rus. piskari (Cihac, Titkin cf. DER).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL