1. [DEX '09] PIROTEALĂ s. f. Faptul de a piroti; stare a celui care pirotește; picoteală, moțăială, somnolență. – Piroti + suf. -eală.
2. [MDA2] piroteală sf [At: HELIADE, O. I, 186 / Pl: ~eli / E: piroti + -eală] 1 Stare a celui care pirotește Si: moțăială, moțăit1, picoteală, somnolență, (rar) pirotire (1), (reg) pircoteală, pircuială. 2 (Pop) Boală care se manifestă prin somnolență și dureri de oase. 3 Lipsă de vlagă Si: pirotire (2). 4 Stare de inactivitate Si: pirotire (3). 5 Stare a celui care zace bolnav Si: pirotire (4). 6 Oboseală provocată de nesomn sau veghe Si: pirotire (5).
3. [DEX '98] PIROTEALĂ, piroteli, s. f. Faptul de a piroti; stare a celui care pirotește; picoteală, moțăială, somnolență. – Piroti + suf. -eală.
4. [DLRLC] PIROTEALĂ s. f. Starea în care se află cineva cînd îi este somn și e gata să ațipească; toropeală, moțăială, aromeală, picoteală, somnolență. Rămase un minut cu capul plecat, ca într-o adîncă cugetare sau, mai bine zis, Într-un soi de piroteală. HOGAȘ, DR. II 36. O piroteală plăcută o făcea nici s-adoarmă, nici deșteaptă să fie. DELAVRANCEA, S. 27. «Tragi la somn? Stai că am eu leac să-ți tai de piroteală», Și mi-a și pus mîna-n păr. CARAGIALE, O. I 55. ◊ Fig. Glumele cădeau în piroteala nopții. D. ZAMFIRESCU, R. 118. Starea aceasta de piroteală [a literaturii] va trece și chiar avem unele semne, care ne arată că va trece iute. GHEREA, ST. CR. II 186.
5. [Șăineanu, ed. VI] piroteală f. somnolență.
6. [Scriban] piroteálă f., pl. elĭ. Acțiunea de a piroti.
7. [DOOM 3] piroteală s. f., g.-d. art. pirotelii
8. [DOOM 2] piroteală s. f., g.-d. art. pirotelii
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL