1. [DEX '09] PIROSTRIE, pirostrii, s. f. 1. (Mai ales la pl.) Unealtă de gospodărie făcută dintr-un cerc sau dintr-un triunghi de fier, sprijinit pe trei picioare, pe care se pun căldarea, ceaunul sau oala la foc; crăcană. 2. (Reg.; la pl.) Cunună care se pune pe capul mirilor în timpul oficierii cununiei religioase. ◊ Expr. (Glumeț) A(-și) pune pirostriile (în sau pe cap) = a (se) căsători. [Var.: (înv. și reg.) pirostie s. f.] – Din ngr. pirostiá, bg. pirostija.[1]
2. [MDA2] pirostrie sf [At: (a. 1588) CUV. D. BĂTR. I, 194/3 / V: perostie, pilostreie[1], pilostrie, pirostânie, pirostei, pirosteie, pirostie, piroștei, piroștie / Pl: ~ii / E: ngr πυρωστία, bg пиростия] 1 (Mpl) Cadru metalic circular sau triunghiular cu trei picioare, așezate direct pe pământ, pe care se pune căldarea, ceaunul sau oala la foc Si: crăcană, (reg) mâță, picioare, țagră. 2 (Îcs) De-a -iile Joc de copii în care participanții își dispută unul altuia un băț de lemn înfipt în pământ. 3 (Pex) Băț folosit în jocul „De-a pirostriile” (2). 4 (Reg) Unealtă folosită mai ales la stână, făcută din trei prăjini împreunate la capătul de sus și așezate în formă de piramidă, de care se atârnă, cu un lanț, căldarea sau ceaunul deasupra focului. 5 (Olt) Obiect de piatră sau de fier care se pune sub vatră, sub lemnele care ard, cu scopul de a le ridica și de a le face să ardă mai bine. 6 (Spc; lpl) Cunună pusă pe capul mirilor în timpul celebrării căsătoriei religioase Si: cununie. 7-8 (Îe) A(-și) pune ~le (pe sau în cap) A (se) căsători. 9 (Ast; pop; lpl) Constelație nedefinită mai îndeaproape. 10 (Reg; art) Dans popular nedefinit mai îndeaproape. 11 (Reg; art) Melodie după care se execută pirostria (10).
3. [DEX '98] PIROSTRIE, pirostrii, s. f. 1. (Mai ales la pl.) Ustensilă de gospodărie făcută dintr-un cerc sau dintr-un triunghi de fier, sprijinit pe trei picioare, pe care se pun căldarea, ceaunul sau oala la foc; crăcană. 2. (Reg.; la pl.) Cunună care se pune pe capetele mirilor în timpul oficierii căsătoriei religioase; cununie. ◊ Expr. (Glumeț) A(-și) pune pirostriile (în sau pe cap) = a (se) căsători. [Var.: (înv. și reg.) pirostie s. f.] – Din ngr. pirostiá, bg. pirostija.
4. [DLRLC] PIROSTRIE, pirostrii, s. f. (Mai ales la pl.) 1. Ustensilă de gospodărie, făcută dintr-un cerc sau dintr-un triunghi de fier, sprijinit pe trei picioare, pe care se așază o căldare, un ceaun sau o oală la foc; (în gospodăria păstorească) ustensilă primitivă formată din trei bețe așezate în formă de piramidă, de care se atîrnă ceaunul sau căldarea, deasupra focului; crăcană. Fata ațîțase grabnic focul la vatra de-afară, umpluse ceaunul cu apă și-l așezase pe pirostrii. SADOVEANU, B. 24. Se dete la o parte, ca să-i facă loc Saftei, care se întoarse, ca să ieie cazanul de pe pirostrii și să scoată cele din urmă rufe din el. SLAVICI, V. P. 17. 2. (Popular) Cunună care se pune pe capetele mirilor, în timpul oficierii căsătoriei religioase; (p. ext.) cununie, ◊ Expr. A(-și) pune pirostriile (în cap) = a se căsători. Dacă Aristică își pune pirostriile, și le pune cu Roaiba. PAS, L. I 293. Intrase la grijă că... o să împletească cosița albă, fără să puie pirostriile în cap. ISPIRESCU, L. 233. Le e rușine să-ți spuie că ar vrea... să puie pirostriile? CARAGIALE, O. I 85. – Variante: pirostie (CREANGĂ, P. 150, ȘEZ. I 280), pirostreie (GANE, N. I 132), pirostrei (DELAVRANCEA, S. 254), s. f.
5. [DEX '09] PIROSTIE s. f. v. pirostrie.
6. [MDA2] chilostrii sf vz pirostrii
7. [MDA2] perostie sf vz pirostrie
8. [MDA2] pilostreie sf vz pirostrie
9. [MDA2] pilostrie sf vz pirostrie
10. [MDA2] pirostânie sf vz pirostrie
11. [MDA2] pirostei sm vz pirostrie
12. [MDA2] pirosteie sf vz pirostrie
13. [MDA2] pirostie sf vz pirostrie
14. [MDA2] pirostreie[1] sf vz pirostrie
15. [MDA2] piroștei sm vz pirostrie
16. [MDA2] piroștie sf vz pirostrie
17. [DLRLC] PIROSTREIE s. f. v. pirostrie.
18. [Șăineanu, ed. VI] pirostrii f. pl. 1. suport (în genere de trei picioare) al căldării sau ciaunului pe foc; 2. fam. cunună nupțială (ce are asemenea o formă cam triangulară): a pune pirostriile în cap, a se căsători: o să împletească cosiță albă fără să puie pirostriile în cap ISP. [Gr. mod. PYROSTÍA, triped (din vechiu-gr. PYR, foc, și ESTÍA, vatră)].
19. [Scriban] chilostríĭ, V. pirostriĭ.
20. [Scriban] pirostéĭe și -stiĭ (est) și -striĭ (vest) f. pl. (ngr. pyrostiá, d. vgr. pyr, foc, și ῾éstia, vatră; bg. pirostiĭa. V. pirità). Suport pe treĭ picĭoare pe care se pune o căldare (ceaun, oală) la foc. Fig. Iron. Cununa de la nuntă. A-țĭ pune pirosteĭele’n cap, a te căsători. – Și pilostriĭ, pop. chi- (Trans.). V. triped și cujbă.
21. [DOOM 3] pirostrie s. f., art. pirostria, g.-d. art. pirostriei; pl. pirostrii, art. pirostriile (desp. -tri-i-)
22. [DOOM 2] pirostrie s. f., art. pirostria, g.-d. art. pirostriei; pl. pirostrii, art. pirostriile
23. [MDO] pirostrii (pl.)
24. [DER] pirostie (pirostii), s. f. – 1. Trepied. – 2. Coroană care se așază pe tîmplele mirilor la cununia religioasă. – Var. pirostrie, pirosteie, pilostii. Mr. pirust(r)ie, megl. pirustiie. Ngr. πυρωστία (Tiktin), cf. bg. pirostija.
25. [D.Religios] pirostrie, pirostrii s. f. (Mai ales la pl.) Obiect de gospodărie din fier, de formă circulară sau triunghiulară cu trei picioare, pe care se așază diferite vase la foc. 2. (Pop.) Cunună care se pune pe capul mirilor la slujba cununiei religioase. [Var.: pirostie, pirosteie, pirostreie s. f.] – Din gr. pirostia, bg. pirostija.
26. [Argou] a-și pune pirostriile expr. (glum.) a se căsători.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL