1. [DEX '09] PIROSTIE s. f. v. pirostrie.
2. [DEX '09] PIROSTRIE, pirostrii, s. f. 1. (Mai ales la pl.) Unealtă de gospodărie făcută dintr-un cerc sau dintr-un triunghi de fier, sprijinit pe trei picioare, pe care se pun căldarea, ceaunul sau oala la foc; crăcană. 2. (Reg.; la pl.) Cunună care se pune pe capul mirilor în timpul oficierii cununiei religioase. ◊ Expr. (Glumeț) A(-și) pune pirostriile (în sau pe cap) = a (se) căsători. [Var.: (înv. și reg.) pirostie s. f.] – Din ngr. pirostiá, bg. pirostija.[1]
3. [DEX '09] PIROȘCĂ, piroști, s. f. (Reg.) Colțunaș umplut cu carne, cartofi, brânză, marmeladă etc. [Pl. și: piroște] – Din rus. pirožki, ucr. pyrižky.
4. [MDA2] chilostrii sf vz pirostrii
5. [MDA2] paroșcă sf vz piroșcă
6. [MDA2] perostie sf vz pirostrie
7. [MDA2] pilostreie sf vz pirostrie
8. [MDA2] pilostrie sf vz pirostrie
9. [MDA2] piroașcă sf vz piroșcă
10. [MDA2] pirostânie sf vz pirostrie
11. [MDA2] pirostei sm vz pirostrie
12. [MDA2] pirosteie sf vz pirostrie
13. [MDA2] pirostie sf vz pirostrie
14. [MDA2] pirostreie[1] sf vz pirostrie
15. [MDA2] pirostrie sf [At: (a. 1588) CUV. D. BĂTR. I, 194/3 / V: perostie, pilostreie[1], pilostrie, pirostânie, pirostei, pirosteie, pirostie, piroștei, piroștie / Pl: ~ii / E: ngr πυρωστία, bg пиростия] 1 (Mpl) Cadru metalic circular sau triunghiular cu trei picioare, așezate direct pe pământ, pe care se pune căldarea, ceaunul sau oala la foc Si: crăcană, (reg) mâță, picioare, țagră. 2 (Îcs) De-a -iile Joc de copii în care participanții își dispută unul altuia un băț de lemn înfipt în pământ. 3 (Pex) Băț folosit în jocul „De-a pirostriile” (2). 4 (Reg) Unealtă folosită mai ales la stână, făcută din trei prăjini împreunate la capătul de sus și așezate în formă de piramidă, de care se atârnă, cu un lanț, căldarea sau ceaunul deasupra focului. 5 (Olt) Obiect de piatră sau de fier care se pune sub vatră, sub lemnele care ard, cu scopul de a le ridica și de a le face să ardă mai bine. 6 (Spc; lpl) Cunună pusă pe capul mirilor în timpul celebrării căsătoriei religioase Si: cununie. 7-8 (Îe) A(-și) pune ~le (pe sau în cap) A (se) căsători. 9 (Ast; pop; lpl) Constelație nedefinită mai îndeaproape. 10 (Reg; art) Dans popular nedefinit mai îndeaproape. 11 (Reg; art) Melodie după care se execută pirostria (10).
16. [MDA2] piroșcă sf [At: CIHAC, II, 257 / V: paroș~, ~roaș~ / Pl: ~șce, ~ște, ~ști, ~știi / E: rs, ucr dal пирожки] (Mpl) 1 (Cul; reg) Colțunaș. 2 (Trs) Tăiței de formă pătrată, fierți în apă și dați prin ulei. 3 (Trs; Buc) Sarma. 4 (Bot; reg) Condurul-doamnei (Tropaeolum majus). 5 (Bot; Trs) Cartof (Solanum tuberosum).
17. [MDA2] piroștei sm vz pirostrie
18. [MDA2] piroștie sf vz pirostrie
19. [CADE] ❍ CHIROSTII = PIROSTII.
20. [CADE] ❍ CHIROȘCĂ – PIROȘCĂ.
21. [DEX '98] PIROSTRIE, pirostrii, s. f. 1. (Mai ales la pl.) Ustensilă de gospodărie făcută dintr-un cerc sau dintr-un triunghi de fier, sprijinit pe trei picioare, pe care se pun căldarea, ceaunul sau oala la foc; crăcană. 2. (Reg.; la pl.) Cunună care se pune pe capetele mirilor în timpul oficierii căsătoriei religioase; cununie. ◊ Expr. (Glumeț) A(-și) pune pirostriile (în sau pe cap) = a (se) căsători. [Var.: (înv. și reg.) pirostie s. f.] – Din ngr. pirostiá, bg. pirostija.
22. [DEX '98] PIROȘCĂ, piroște, s. f. (Reg.) Colțunaș umplut cu carne, cartofi, brânză, marmeladă etc. [Pl. și: piroști] – Din rus. pirožki, ucr. pyrižky.
23. [DLRLC] PIROSTREIE s. f. v. pirostrie.
24. [DLRLC] PIROSTRIE, pirostrii, s. f. (Mai ales la pl.) 1. Ustensilă de gospodărie, făcută dintr-un cerc sau dintr-un triunghi de fier, sprijinit pe trei picioare, pe care se așază o căldare, un ceaun sau o oală la foc; (în gospodăria păstorească) ustensilă primitivă formată din trei bețe așezate în formă de piramidă, de care se atîrnă ceaunul sau căldarea, deasupra focului; crăcană. Fata ațîțase grabnic focul la vatra de-afară, umpluse ceaunul cu apă și-l așezase pe pirostrii. SADOVEANU, B. 24. Se dete la o parte, ca să-i facă loc Saftei, care se întoarse, ca să ieie cazanul de pe pirostrii și să scoată cele din urmă rufe din el. SLAVICI, V. P. 17. 2. (Popular) Cunună care se pune pe capetele mirilor, în timpul oficierii căsătoriei religioase; (p. ext.) cununie, ◊ Expr. A(-și) pune pirostriile (în cap) = a se căsători. Dacă Aristică își pune pirostriile, și le pune cu Roaiba. PAS, L. I 293. Intrase la grijă că... o să împletească cosița albă, fără să puie pirostriile în cap. ISPIRESCU, L. 233. Le e rușine să-ți spuie că ar vrea... să puie pirostriile? CARAGIALE, O. I 85. – Variante: pirostie (CREANGĂ, P. 150, ȘEZ. I 280), pirostreie (GANE, N. I 132), pirostrei (DELAVRANCEA, S. 254), s. f.
25. [DLRLC] PIROȘCĂ, piroști și piroște, s. f. (Mai ales la pl.) Un fel de colțunași umpluți cu carne, cu cartofi, cu brînză etc. (Cu pronunțare regională) Gazda masa le-a gătit. Și le-a dat chiroște calde ce-notau în unt topit. SEVASTOS, N. 58. Bătrînul amorezat e ca chiroșca cu pasat. NEGRUZZI, S. I 251.
26. [Șăineanu, ed. VI] pirostrii f. pl. 1. suport (în genere de trei picioare) al căldării sau ciaunului pe foc; 2. fam. cunună nupțială (ce are asemenea o formă cam triangulară): a pune pirostriile în cap, a se căsători: o să împletească cosiță albă fără să puie pirostriile în cap ISP. [Gr. mod. PYROSTÍA, triped (din vechiu-gr. PYR, foc, și ESTÍA, vatră)].
27. [Șăineanu, ed. VI] piroșcă f. plăcintioară în colțuri ce țăranii fac la lăsatul secului de brânză. [Rus. PIROJOKŬ].
28. [Scriban] chilostríĭ, V. pirostriĭ.
29. [Scriban] pirostéĭe și -stiĭ (est) și -striĭ (vest) f. pl. (ngr. pyrostiá, d. vgr. pyr, foc, și ῾éstia, vatră; bg. pirostiĭa. V. pirità). Suport pe treĭ picĭoare pe care se pune o căldare (ceaun, oală) la foc. Fig. Iron. Cununa de la nuntă. A-țĭ pune pirosteĭele’n cap, a te căsători. – Și pilostriĭ, pop. chi- (Trans.). V. triped și cujbă.
30. [Scriban] piróșcă f., pl. ște, ștĭ și șce, șcĭ (rus. pirožók, gen. -žká, dim. d. piróg, piroșcă; pol. pirožk, gen. -žka). Prăjitură compusă din carne tocată saŭ brînză învălită într’o foaĭe de cocă (nu de aluat), de ordinar în formă de jumătate de roată saŭ și rătundă (fr, pâté). V. brînzoaĭcă.
31. [IVO-III] pirostii pl.
32. [DOOM 3] pirostrie s. f., art. pirostria, g.-d. art. pirostriei; pl. pirostrii, art. pirostriile (desp. -tri-i-)
33. [DOOM 3] piroșcă (reg.) s. f., g.-d. art. piroștii; pl. piroști
34. [DOOM 2] pirostrie s. f., art. pirostria, g.-d. art. pirostriei; pl. pirostrii, art. pirostriile
35. [DOOM 2] !piroșcă (reg.) s. f., g.-d. art. piroștii; pl. piroști
36. [MDO] pirostrii (pl.)
37. [DER] pirostie (pirostii), s. f. – 1. Trepied. – 2. Coroană care se așază pe tîmplele mirilor la cununia religioasă. – Var. pirostrie, pirosteie, pilostii. Mr. pirust(r)ie, megl. pirustiie. Ngr. πυρωστία (Tiktin), cf. bg. pirostija.
38. [DER] piroșcă (piroște), s. f. – Un fel de pateu cu carne sau cu brînză. Pol. pirozek, pirozka, rus. pirozok (Cihac, II, 257).
39. [DGE] PIROȘCĂ, piroști, s.f. În bucătăria rusească, pateuri sau plăcințele umplute divers, picante sau dulci, servite la bors, ca antreu cald sau ca desert; fr. pirojki; engl. piroshki; germ. Piroschki.
40. [D.Religios] pirostrie, pirostrii s. f. (Mai ales la pl.) Obiect de gospodărie din fier, de formă circulară sau triunghiulară cu trei picioare, pe care se așază diferite vase la foc. 2. (Pop.) Cunună care se pune pe capul mirilor la slujba cununiei religioase. [Var.: pirostie, pirosteie, pirostreie s. f.] – Din gr. pirostia, bg. pirostija.
41. [Argou] a-și pune pirostriile expr. (glum.) a se căsători.
42. [DRAM 2021] piróșcă, piroște, s.f. (reg.) Sarma: „...atunci fata de uriaș va aduce oala cu piroște la săpători...” (Bilțiu-Dăncuș, 2005: 85). – Din rus. pirožki, ucr. pyrižky (DEX, MDA).
43. [DRAM 2015] piroșcă, piroște, s.f. – (reg.; gastr.) Sarma: „...atunci fata de uriaș va aduce oala cu piroște la săpători...” (Bilțiu-Dăncuș, 2005: 85). – Din rus. pirožki (Șăineanu, Scriban; Cihac, cf. DER; DEX, MDA), ucr. pyrižky (DEX, MDA).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL