1. [DEX '09] PIPOTĂ, pipote, s. f. Stomac musculos la unele păsări; rânză. ♦ (Fam. și ir.) Stomac de om. ◊ Expr. A i se umfla (cuiva) pipota = a) a se mânia; b) a fi foarte fudul, mândru. (Fam.) A-i crăpa (cuiva) pipota de nerăbdare = a fi foarte nerăbdător. – Et. nec.
2. [MDA2] pipotă sf [At: POLIZU / V: (îrg) hi~, picoșă, pico~, (reg) ~pătă, ~pută / Pl: ~te, (reg) ~oți / E: nct] 1 Stomac de pasăre Si: (pop) rânză, (reg) bătucă, morișcă, mură2, pipoașcă (1), râșnitoare, râșniță. 2 (Fam; gmț) Stomac de om. 3 (Reg; îe) A i se umfla (cuiva) ~ta A se înfuria. 4 (Reg; îe) A avea (sau a fi cu) ~ta plină (sau umflată) A fi înfuriat. 5 (Reg; îe) A-i crăpa (cuiva) ~ta de nerăbdare A fi foarte nerăbdător. 6 (Reg; îe) A-și umple (sau a-și îneca) ~ta A se îmbăta. 7 (Reg; îe) A avea (sau a face, a fi cu) ~ (mare) A deveni îngâmfat. 8 (Nob; îe) A fi rău de ~ A fi afemeiat. 9 (Mol; arg; îe) A-i bâțâi (cuiva) ~ta A-i fi cuiva frică. 10 (Îvr) Ficat. 11 (Reg; euf) Organ genital al vacii.
3. [DLRLC] PIPOTĂ, pipote, s. f. Stomac de pasăre; rînză. Celui mare îi dete capul găinii, celui mijlociu pipota și celui mai mic inima. ISPIRESCU, L. 272. ◊ Expr. (Familiar) A i se umfla (cuiva) pipota = a se mînia.
4. [Șăineanu, ed. VI] pipotă f. 1. al treilea stomac al păsărilor; 2. fam. burtă: își umple pipota. [Derivat din dial. pipă, burtă].
5. [Scriban] pípotă f., pl. e (rut. pipotĭ, cobie; ceh. pipot, țipet de puĭ, pipati, a țipa ca puiĭ; ung. pipta, cobie. V. pipă). Vest. Rînză. Fam. Stomah: a-țĭ umplea pipota. – În Munt. est. Pop. chipotă.
6. [MDA2] chipătă sf vz pipotă
7. [MDA2] chipotă sf vz pipotă
8. [MDA2] hipotă sf vz pipotă
9. [MDA2] picoșă sf vz pipotă
10. [MDA2] picotă sf vz pipotă
11. [MDA2] pipătă sf vz pipotă
12. [MDA2] pipută sf vz pipotă
13. [CADE] ❍ CHIPOTĂ = PIPOTĂ.
14. [CADE] ❍ HIPOTĂ = PIPOTĂ.
15. [Scriban] chípotă, V. pipotă.
16. [DOOM 3] pipotă s. f., g.-d. art. pipotei; pl. pipote
17. [DOOM 2] pipotă s. f., g.-d. art. pipotei; pl. pipote
18. [DER] pipotă (pipote), s. f. – Stomac de pasăre, rînză. – Var. chipotă. Trans. picotă. Ngr. *ἐφήπαπα, din gr. ἤπαρ, ἤπατος „ficat”, ca ngr. ἐφιππος din gr. ἴππος, sau ngr. ἐφάπλωμα din gr. ἄπλωμα. Ca în ultimul caz (ἐφάπλωμα › πάπλωμα), *ἐφήπαπα ar fi trecut la *πήπαπα, prin asimilare. Rezultatul normal, *pipătă s-a modificat datorită influenței consoanei, ca sl. domaliti › domoli, sl. mamiti › momi. Alte explicații nu par suficiente: din ceh. pipati „a privi” (Cihac, II, 256), cf. rut. pipotĭ „cobe, tîfnă” (Scriban); din gr. ἤπαρ încrucișat cu ficatum (Schuchardt, ZRPh., XXVIII, 435; REW 4108); în legătură cu sl. pąpukŭ „buric” (Tiktin).
19. [Argou] a i se umfla (cuiva) pipota expr. 1. a se înfuria. 2. a se fuduli.
20. [Argou] a-i arde pipota expr. a râvni, a tânji; a avea neapărată nevoie (de ceva)
21. [Argou] a-i crăpa pipota expr. a fi foarte nerăbdător.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL