1. [DEX '09] PIPĂRA vb. I v. pipera.
2. [DEX '09] PIPERA, piperez, vb. I. Tranz. A pune piper (1) sau, p. ext., alte condimente (iuți) în mâncare. ♦ (Rar) A ustura, a pișca (în urma consumării unui aliment puternic condimentat). [Var.: pipăra vb. I] – Din piper.
3. [MDA2] pipăra v vz pipera
4. [MDA2] pipera vt(a) [At: ANON. CAR / V: ~păra[1] (Pzi: și reg, pipăr), pinpăra / Pzi: ~rez / E: piper] (C. i. mâncăruri sau băuturi) 1 A presăra piper sau alte condimente, pentru a potrivi gustul, a iuți etc. 2 (Rar) A pișca la limbă, în urma consumării unui aliment puternic condimentat, iute etc.
5. [MDA2] piupăra[1] v vz pipera
6. [DLRLC] PIPERA, piperez, vb. I. Tranz. (Și în forma pipăra) A pune piper într-o mîncare, pentru a-i potrivi gustul. ♦ Intranz. A avea gustul înțepător al piperului, a produce usturime. Pipărușul pipără. PĂSCULESCU, L. P. 96. – Variantă: pipăra (prez. ind. și: pipăr) vb. I.
7. [Scriban] piperéz v. tr. Dreg cu piper: a pipera o cĭorbă.
8. [DOOM 3] pipera (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. piperez, 3 piperează; conj. prez. 1 sg. să piperez, 3 să pipereze
9. [DOOM 2] pipera (a ~) vb., ind. prez. 3 piperează
10. [MDO] pipera
11. [IVO-III] pipărez.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL