1. [DEX '09] PILAFGIU, pilafgii, s. m. (Rar) Persoană căreia îi place pilaful. ♦ Epitet dat turcilor. [Var.: pilafciu s. m.] – Pilaf + suf. -giu.
2. [MDA2] pilafgiu sm [At: BĂLCESCU, ap. GHICA, A. 606 / V: ~ciu / Pl: ~ii / E: pilaf + -giu] 1-2 (Înv) Persoană care (făcea sau) vindea pilaf (1). 3 (Gmț) Persoană căreia îi place pilaful (1). 4 (Dep) Turc.
3. [DEX '98] PILAFGIU, pilafgii, s. m. (Glumeț) Persoană căreia îi place pilaful. ♦ Epitet dat turcilor. [Var.: pilafciu s. m.] – Pilaf + suf. -giu.
4. [DLRLC] PILAFGIU, pilafgii, s. m. (Ironic) Cel căruia îi place pilaful. Pilafgii turcești. ALECSANDRI, P. P. 246.
5. [Șăineanu, ed. VI] pilafgiu m. cel ce mănâncă pilaf, (ironic) Turc.: pilafgii turcești POP.
6. [Scriban] pilafgíŭ m. (turc. pilavci). Fam. Mîncător saŭ ĭubitor de pilaf.
7. [DEX '09] PILAFCIU s. m. v. pilafgiu.
8. [MDA2] pilafciu sm vz pilafgiu
9. [DOOM 3] pilafgiu (rar) s. m., art. pilafgiul; pl. pilafgii, art. pilafgiii (desp. -gi-ii)
10. [DOOM 2] pilafgiu (rar) s. m., art. pilafgiul; pl. pilafgii, art. pilafgiii (-gi-ii)
11. [DAR] pilafgiu, pilafgii, s.m. (înv.) 1. cel ce mănâncă pilaf mult (poreclă pentru turci). 2. persoană care făcea sau vindea pilaf.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL