1. [MDA2] pigulire sf [At: DLR / Pl: ~ri / E: piguli] 1 Luare câte puțin din ceva Si: pigulit1 (1). 2 Strângere cu migală a unor obicte mărunte Si: pigulit1 (2). 3 Migălire. 4 Plivire. 5 Ciugulire.
2. [DEX '09] PIGULI, pigulesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) 1. (Despre păsări) A ciuguli. 2. A lua câte puțin (dintr-un aliment). ♦ A lucra cu migală la ceva; a migăli. ♦ Fig. A fura sau a înșela cu încetul, pe nesimțite. – Et. nec.
3. [MDA2] pigăli vt vz piguli[1]
4. [MDA2] pigoli v vz piguli
5. [MDA2] piguli vt [At: ANON. CAR. / V: (reg) ~găl~, ~gol~ (Pzi: 6 și pigoale) ping~ / Pzi: ~lesc, (reg) pigul / E: ns cf ciuguli] 1 (Îrg; c. i. materii) A lua din când în când câte puțin din ceva. 2 (C. i. obiecte mărunte) A strânge cu migală. 3 (Mun) A migăli. 4 (Olt; Mun) A curăța de buruieni Si: a plivi. 5 (Reg; fam) A înșela câte puțin, pe nesimțite. 6 (Pop; d. păsări) A ciuguli. 7 (Reg) A ciupi de piele Si: a pișca.
6. [MDA2] pinguli v vz piguli
7. [DLRLC] PIGULI, pigulesc, vb. IV. Tranz. 1. (Folosit și absolut; despre păsări) A ciuguli. 2. Fig. A jefui pe cineva pe încetul, luîndu-i tot avutul cîte puțin, pe nesimțite. Blăstămatul o pigulise [pe femeie] de și cămașa i-ar fi luat-o. POPOVICI-BĂNĂȚEANU, la TDRG.
8. [Șăineanu, ed. VI] pigulì v. 1. a ciuguli, vorbind de păsări; 2. fig. a migăi. [Tras din pic (cf. ciuguli, din cioc)].
9. [Scriban] pigulésc v. tr. (imit. înrudit cu pic și cĭugulesc). Vest. Cĭugulesc. Cĭupesc (curăț de parale): l-a pigulit la stos.
10. [DOOM 3] piguli (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pigulesc, 3 sg. pigulește, imperf. 1 piguleam; conj. prez. 1 sg. să pigulesc, 3 să pigulească
11. [DOOM 2] piguli (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pigulesc, imperf. 3 sg. pigulea; conj. prez. 3 să pigulească
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL