1. [DEX '09] PIERZĂTOR, -OARE, pierzători, -oare, adj. (Înv. și pop.) Care nimicește, distruge sau vatămă; care aduce un prejudiciu moral. – Pierde + suf. -ător.
2. [MDA2] pierzător, ~oare [At: COD. VOR. 58/21 / Pl: ~i, ~oare / E: pierde + -ător] 1 a (Îvp) Nimicitor. 2 a (Îvp) Vătămător. 3 a (Îvp) Ucigaș. 4-5 smf, a (Înv) (Persoană) care provoacă pagube, ruină, distrugere. 6-7 smf, a (Înv) (Persoană) care provoacă dezordine, răscoală. 8 a (Bis; înv; șîs ~ de suflet, la suflet) Care duce, în urma păcatelor săvârșite, la osândă și la pierderea vieții veșnice. 9 sma Diavol. 10 a (Înv) Care cauzează un prejudiciu moral. 11 a Care duce la degradare morală Si: degradant. 12-13 smf, a (Persoană) care face pe cineva să încalce principiile morale sau religioase. 14-15 smf, a (Om) păcătos. 16-17 smf, a (Om) defăimător, batjocoritor. 18-19 smf, a (Îdt) (Persoană) care suferă o pagubă, o pierdere materială.
3. [DLRLC] PIERZĂTOR, -OARE, pierzători, -oare, adj. (Învechit și arhaizant) Care duce la pierzare, care pune în primejdie; păgubitor, vătămător. Să te-ajungă Cîte rele pierzătoare, Să te bată ploi și soare, Să te-mpungă Vaci și boi! COȘBUC, P. I 204.
4. [Șăineanu, ed. VI] pierzător m. cel ce pierde.
5. [Scriban] per- și pĭerzătór, -oáre adj. Care perde, care aduce peire, pernicios: fugĭ de acea perzătoare societate!
6. [DOOM 3] pierzător (înv., pop.) adj. m., pl. pierzători; f. sg. și pl. pierzătoare
7. [DOOM 2] pierzător (înv., pop.) adj. m., pl. pierzători; f. sg. și pl. pierzătoare
8. [DAR] pierzător, pierzătoare, pierzători, pierzătoare, adj., s.m. (înv. și pop.) 1. care nimicește, distruge sau vatămă; care aduce un prejudiciu moral; nimicitor, distrugător, vătămător; ucigaș. 2. (s.m.) persoană care provoacă pagube, ruină, distrugere. 3. care provoacă dezordine, răscoală. 4. care duce la osândă și la pierderea vieții veșnice. 5. (s.m. art.) diavolul. 6. care cauzează un prejudiciu moral, care duce la pierzanie; degradant. 7. (s.m.) persoană care încalcă principiile morale și religioase; om păcătos, defăimător, batjocoritor. 8. (persoană) care suferă o pagubă, o pierdere materială.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL