1. [DEX '09] PIERZARE s. f. (Pop.) Pierzanie. ◊ Loc. vb. A da pierzării = a ucide sau a lăsa să fie ucis. – V. pierde.
2. [MDA2] pierzare sf [At: CORESI, EV. 73 / Pl: (îvr) ~zări / E: pierde] 1-2 (Înv) Pieire (1-2). 3 (Înv) Pierzanie (3). 4 (Îvp; îs) Locul (cel) de ~ Loc de execuție a pedepsei capitale. 5 (Îvp; îlv) A da ~zării (la ~) ori (reg) a scoate la ~ A ucide. 6 (Înv; îe) A-și pune viața întru ~ A garanta cu prețul vieții. 7 (Îae) A-și pune capul. 8 (Înv; lpl) Spânzurătoare. 9 (Bis; îoc mântuire, salvare) Pieire (8). 10 (Înv) Pieire (13). 11 (Reg; îs) Marhă de ~ Vită de pripas. 12 (Pop; îcn; d. unități de timp; îla) De ~ Care este risipit în zadar Si: irosit. 13 (Îal) Care este de desconsiderat, de neluat în seamă, de lepădat. 14 Pierzanie (8).
3. [DLRLC] PIERZARE s. f. (Învechit și arhaizant) Primejdie în care se află cineva de a-și pierde viața; p. ext. moarte, pieire. Cum pricepu că vorbele scîndurilor o vor duce la pierzare... nu mai dete nici pic de somn în genele ei. ISPIRESCU, L. 65. Mă rog... nu mă lăsa-n pierzare. CARAGIALE, O. III 40. S-au sfîrșit toate!... Domnia-i la pierzare. ALECSANDRI, T. II 174. ♦ Ceea ce pricinuiește nenorocirea cuiva. (Glumeț) Cîți fuștei la scară sînt... «Unsprăzece», spune ea; Eu zic «bine», pe credință... Pe credință – Asta e pierzarea mea! COȘBUC, P. I 201.
4. [Șăineanu, ed. VI] pierzare f. 1. pierdere: nu-i vreme de pierzare; 2. moarte: fata să se dea pierzării ISP.; 3. execuțiune capitală, supliciu: s’au dus la locul de pierzare PANN; 4. fig. afurisenie, pierderea sufletului: pentru aceasta m’am dat în pierzare BOL. [Formă analogică și paralelă cu pierdere].
5. [Scriban] per- și pĭerzáre f. (d. pĭerz îld. pĭerd. Cp. cu crezare, vînzare). Perdere, peire, distrugere, moarte.
6. [DOOM 3] pierzare (pop.) s. f., g.-d. art. pierzării
7. [DOOM 2] pierzare (pop.) s. f., g.-d. art. pierzării
8. [D.Religios] pierzare, pierzări s. f. 1. Pierzanie. 2. (În opoziție cu mântuire, salvare) Pierderea vieții veșnice ca urmare a căderii în păcat și a degradării morale; piericiune, pierzanie. ◊ Fiul pierzării v. fiu. 3. Decădere sau degradare morală. – Din pierde.
9. [DAR] pierzare, pierzări, s.f. (înv. și pop.) 1. moarte (năprasnică, violentă); ucidere în masă, masacru; pieire, pierzanie, piericiune, pierzăciune, pieiște, primejdie de moarte. 2. (la pl.) spânzurătoare. 3. pierdere a vieții veșnice ca urmare a degradării morale. 4. decădere, degradare morală, desfrâu, perdiție, pierzanie. 5. pagubă în vieți sau în bunuri materiale; prăpăd, dezastru. 6. supliciu, chin, tortură, caznă. 7. ruinare, distrugere, nimicire. 8. (reg.; în sintagmă) marhă de pierzare = vită de pripas. 9. (în loc. adj.) de pierzare = a) (despre unități de timp) care este risipit în zadar, irosit; b) care este de desconsiderat, de neluat în seamă, de lepădat.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL