1. [DEX '09] PIEPTENE s. m. v. pieptăn.
2. [MDA2] pieptene sm [At: DOSOFTEI, V. S. septembrie 2r/20 / V: piaptăn (Pl: ~e) sn, piapten, piaptin (Pl: ~uri) sn, ~ect~[1], ~en (Pl: ~e) sn, ~tin, (Pl: ~e) sn, ~tine, ~pțin / Pl: ~ni, (pop) ~pțeni / E: ml pecten, -inis] 1 Obiect de toaletă confecționat dintr-o placă de os, de metal, de material plastic etc., cu dinți pe una sau pe ambele părți, care servește la pieptănat sau pe care îl poartă femeile în păr. 2 (Bot; reg; îc) ~le-Vinerei Hasmațuchi (Ahthriscus silvestris). 3 (Îrg) Țesală pentru vite. 4 (Mpl) Unealtă alcătuită dintr-o placă de lemn pe care sunt fixați dinți ascuțiți lungi, metalici, folosită în industria casnică, la pieptănatul lânii, al cânepii etc. 5 (Pex) Element al mașinii industriale de pieptănat fibrele textile. 6 (Reg; gmț; îe) A bate din (sau în) ~ni ori a face din ~ sau a face ~ni A clănțăni din dinți de frig, din cauza unei emoții etc. 7 (Îvr; pan; lpl) Instrument de tortură cu dinți de fier Vz ciulin. 8 (Reg) Unealtă de metal cu dinți mari și rari, cu care se îndeasă bătătura la covoare sau la unele țesături groase de lână Si: furculiță. 9 Scândurică specială cu care se bat firele de tort la capătul pânzei, când ele nu se mai pot bate cu vatalele. 10 (Reg) Parte a greblei pe care sunt fixați dinții. 11 (Rar) Surdină de vioară. 12 (Reg) Unealtă în formă de căuș, prevăzută cu dinți rari, cu ajutorul căreia se culeg afinele. 13 (Trs) Unealtă de lemn cu care se scutură sămânța de cânepă sau de in. 14 (Reg) Regulator la capătul grindeiului de plug. 15 (Reg) Capăt mai lat al scocului unei lese de prins pește Si: (reg) bărbie, dinte. 16 (Trs) Cerbice la jug. 17 (Trs; pex) Parte a jugului care stă pe cerbice. 18 (Reg) Con de brad. 19 (Trs) Fel de pieptănătură cu coc, pe care și-o fac femeile de la țară. 20 (Reg; îf pieptin) Cozoroc la șapcă. 21 (Reg) Înnăditură la doaga polobocului. 22 (Mun) Căpăcel mic de lemn cu care se înfundă putina de murături.
3. [DEX '98] PIEPTENE, piepteni, s. m. 1. Obiect de toaletă confecționat din os, din metal, din materiale plastice etc., cu dinți mărunți, care servește la pieptănat1 părul sau pe care femeile îl poartă în păr ca podoabă. 2. (Mai ales la pl.) Unealtă cu dinți metalici, folosită în industria casnică la pieptănatul1 fibrelor textile; pieptănuși; p. ext. element al mașinii industriale de pieptănat fibrele textile. 3. P. anal. Nume dat mai multor obiecte, unelte sau părți componente ale acestora, care seamănă, ca formă sau ca întrebuințare, cu un pieptene (1, 2). [Var.: piepten s. m.] – Lat. pecten.
4. [DLRLC] PIEPTENE, piepteni, s. m. 1. Obiect de toaletă făcut din os, din celuloid, din metal etc. cu dinți, care servește la pieptănat. Cine are barbă are și pieptene. NEGRUZZI, S. I 249. La trup pepene, La cap pieptene, La picioare Rășchitoare (Cocoșul. GOROVEI, C. 92. ◊ Fig. Vîntul scăpat din pieptenele pădurii începea să gonească șuierînd prin mărăcini. DUMITRIU, N. 187. Nu știu ce să fac cu cățelul ăsta al meu. Cît ii dau să îmbuce, coastele top pieptene. SADOVEANU, P. M. 69. ♦ Obiect asemănător cu cel descris mai sus, uneori incrustat, cu care femeile își prind părul. 2. (Mai ales la pl.) Unealtă de diferite forme, cu dinți, de fier, care servește în industria casnică la pieptănatul firelor textile, la descurcarea sau la aranjarea părului animalelor etc. Pieptenii de pieptănat cîlți. CREANGĂ, P. 59. ♦ Cilindru cu dinți metalici sau pînză fără fire, cu ace, care constituie piesa principală la mașina de pieptănat. ◊ Pieptănuș (1). 3. Unealtă în formă de disc dințat la periferie, folosită pentru tăierea filetului.- Variantă: piepten s. m.
5. [Șăineanu, ed. VI] pieptene m. 1. unealtă dințată ce servă a alege și curăța părul, inul, cânepa; 2. pieptene de legat și împodobit părul femeilor. [Lat. PECTINEM].
6. [DEX '09] PIEPTĂN, piepteni, s. m. 1. Obiect de toaletă confecționat din os, din metal, din materiale plastice etc., cu dinți mărunți, care servește la pieptănat1 părul sau pe care femeile îl poartă în păr ca podoabă. 2. (Mai ales la pl.) Unealtă cu dinți metalici, folosită în industria casnică la pieptănatul1 fibrelor textile; pieptănuși; p. ext. element al mașinii industriale de pieptănat fibrele textile. 3. P. anal. Nume dat mai multor obiecte, unelte sau părți componente ale acestora, care seamănă, ca formă sau ca folosire, cu un pieptăn (1, 2). [Var.: pieptene s. m.] – Lat. pecten.
7. [DEX '09] PIEPTĂNA, pieptăn, vb. I. 1. Tranz. și refl. A(-și) descurca, a(-și) netezi, a(-și) aranja sau a(-și) curăța cu pieptenele părul sau barba. ♦ A (se) coafa. ♦ Tranz. (Pop.) A țesăla. 2. Tranz. A trece anumite fibre textile prin dinții unor piepteni (pentru a le curăța de impurități, a alege fibrele de calitate bună etc.). ♦ Fig. (Fam.) A bate zdravăn pe cineva. 3. Tranz. și refl. Fig. (Fam.) A(-și) cizela stilul, vorbirea etc. [Prez. ind. și: piaptăn] – Lat. pectinare.
8. [MDA2] piaptăn sm vz pieptene
9. [MDA2] piapten sm vz pieptene
10. [MDA2] piaptin sm vz pieptene
11. [MDA2] piectăna sf vz pieptăna
12. [MDA2] piecten[1] sn vz pieptene[2]
13. [MDA2] pieptăn[1] sm vz pieptene
14. [MDA2] pieptăna [At: ANON. CAR. / V: (reg) ~ect~, (îrg) ~tena, ~tina / Pzi: pieptăn, piaptăn, 2 piepteni, piapteni, 3 piaptănă, (înv) pieptănă / E: ml pectinare] 1-2 vtr (Ccd) A(-și) descâlci, a(-și) netezi părul sau barba cu pieptenele. 3 vt (C. i. oameni) A-i descâlci, a-i netezi, a-i aranja părul cu pieptenele. 4-5 vtr (Pex) A (se) coafa. 6-7 vtr (Rar; pex) A (se) găti. 8 vr (Pan; d. pisici) A se netezi cu limba și cu lăbuța pe păr Si: a se linge, a se spăla. 9 vt (Îvr; fig) A schingiui, a chinui pe cineva cu ajutorul unor instrumente de tortură cu dinți. 10 vt (Pop; c. i. animale sau părți ale corpului lor) A țesăla. 11 vt (C. i. anumite fibre textile) A trece prin dinții unor piepteni pentru a îndepărta impuritățile și pentru a alege fibrele de cea mai bună calitate etc. Si: a dărăci. 12 vt (Reg; c. i. carul încărcat cu fân sau claia de fân) A netezi, a nivela, a așeza cu grebla sau cu furca. 13 vt (Fig; fam; c. i. oameni) A bate zdravăn Si: (fam) a flocăi, a părui1, a scărmăna, a smotoci. 14 (Fig; fam; c. i. scrieri, stilul, vorbirea etc.) A revizui cu atenție și a îmbunătăți Si: a cizela, a îngriji, a șlefui.
15. [MDA2] piepten sm vz pieptene
16. [MDA2] pieptena v vz pieptăna
17. [MDA2] pieptin sn[1] vz pieptene
18. [MDA2] pieptina v vz pieptăna
19. [MDA2] pieptine sm vz pieptene
20. [MDA2] piepțin sm vz pieptene
21. [DEX '98] PIEPTEN s. m. v. pieptene.
22. [DLRLC] PIEPTĂNA, pieptăn, vb. I. Tranz. 1. A descurca, a aranja cu pieptenele părul, barba etc; (fiind vorba de femei) a netezi și a potrivi părul, aranjîndu-l, adunîndu-l laolaltă, sau împletindu-l. A doua zi se scula, Fața palidă-și spăla, Păr de aur pieptăna. ALECSANDRI, P. I 105. ◊ (Complementul indică persoana) Te-am pieptănat și te-am îngrijit. SADOVEANU, O. VIII 198. Și ducîndu-se împăratul pune de piaptănă și îmbracă la fel pe amîndouă fetele. CREANGĂ, O. A. 261. ◊ Refl. (Despre persoane) Sultănica, de n-ar pieptăna-o mă-sa, nu s-ar mai pieptăna. DELAVRANCEA, S. 48. Ele începură a se pieptăna. ISPIRESCU, L. 236. Își rase barba, se pieptănă. ALEXANDRESCU, M. 326. Satul arde și baba se piaptănă v. babă. ◊ Fig. (Familiar) Mai piaptănă puțin fraza. CAMIL PETRESCU, T. II 418. ♦ (Familiar) A bate pe cineva. V. scărmăna. De-abia l-am scos din gura lui Zurzan; l-a pieptănat de i-au mers peticele. CREANGĂ, P. 148. 2. (Cu privire la anumite fibre textile) A trece printre dinții unor piepteni pentru a îndepărta impuritățile, fibrele scurte și ghemotoacele; a dărăci. Aduceți... ragila și pieptenii de pieptănat cîlți. CREANGĂ, P. 59. ◊ Refl. Fig. Apele furioase trecuseră prin garduri ca prin piepteni, pieptănîndu-se în ele de toate ierburile și gunoaiele aduse din pădure. GALACTION, O. I 205. – Forme gramaticale: prez. ind. pers. 2 piepteni, pers. 3 piaptănă. – Prez. ind. și: piepten (CARAGIALE, O. VII 118).
23. [Șăineanu, ed. VI] pieptenà v. 1. a descurca și netezi părul cu pieptenele; 2. a scărmăna in, cânepă, lână etc.; 3. fig. a îngriji de aproape: a-și pieptena stilul. [Lat. PECTINARE].
24. [Scriban] péptăn (est) și pĭéptăn (vest), a -á v. tr. (vrom. pĭepten, lat. péctino, -áre; it. pettinare, pv. penchenar, fr. peigner, cat. petinar, sp. peinar, pg. pentear. – Peptăn, peptenĭ, peaptănă, să peptene [est]; pĭeptîn, pĭeptenĭ, pĭaptănă, să pĭeptene [vest]. Descurc și netezesc păru cu peptenele. Scarmăn, dărăcesc (inu, cînepa, lîna). Fig. Înfrumusețez: a-țĭ peptăna stilu. Iron. Trag o bătaĭe: femeĭa nepeptănată ca moara neferecată! Prov. Țara pĭere, și baba se peaptănă, se zice cînd unu se ocupă de fleacurĭ în timpu unor afacerĭ importante. V. drotez.
25. [Scriban] péptine (est) și pĭéptene (vest) m. (lat. pĕcten, péctinis; it. péttine, pv. penche, fr. peigne, cat. pinta, sp. peine, pg. pente). Un instrument cu dințĭ lungĭ, supțirĭ și deșĭ, care servește la curățat păru capuluĭ, firele de in și de cînepă ș. a. Acelașĭ instrument de o formă maĭ elegantă și întrebuințat de femeĭ ca să le ție păru și ca ornament (V. BSG. 1933, 322). V. perie, darac.
26. [Scriban] pĭéptăn, -ănătúră, pĭéptene V. pept-.
27. [DOOM 2] pieptene v. pieptăn
28. [MDO] pieptene, pl. piepteni
29. [IVO-III] pieptene, -teni sb.
30. [DOOM 3] !pieptăn s. m., pl. piepteni
31. [DOOM 3] pieptăna (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. pieptăn, 2 sg. piepteni, 3 piaptănă; conj. prez. 1 sg. să pieptăn, 3 să pieptene; imper. 2 sg. afirm. piaptănă
32. [DOOM 2] pieptăn / pieptene s. m., pl. piepteni
33. [DOOM 2] pieptăna (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. pieptăn, 2 sg. piepteni, 3 piaptănă; conj. prez. 3 să pieptene
34. [MDO] piaptănă (v. pieptăna)
35. [MDO] pieptăna (ind. prez. 1 sg. pieptăn, 2 sg. piepteni, 3 sg. și pl. piaptănă)
36. [IVO-III] pieptăn, piepteni 2, piaptănă 3, pieptene 3 conj.
37. [DER] pieptene (piepteni), s. m. – Obiect de toaletă pentru păr, darac. – Mr., megl. chiaptine, istr. coptir. Lat. pĕctĭnem (Pușcariu 1312; Candrea-Dens., 1383; REW 6328), cf. it. pettine, prov. penche, fr. peigne, sp. peine, port. pente. – Der. pieptăna, vb. (a da cu pieptenele prin păr; a dărăci; a curăța, a cizela, a îngriji), care ar putea reprezenta lat. pĕctĭnāre (Pușcariu 1311; Candrea-Dens., 1384; REW 6329), cf. mr., megl. chiaptin; pieptănariță, s. f. (creasta-cocoșului, Cynorosus cristatus); pieptănătură, s. f. (coafură, frizură), cf. lat. med. pectinatura; pieptănaș, s. m. (pieptene mic); pieptenel, s. m. (darac); pieptănar, s. m. (fabricant de piepteni); cheptene, s. m. (Arg., bou).
38. [Argou] a se pieptăna cu prosopul expr. (glum.) a fi chel.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL