1. [MDA2] picuruș sn [At: CAMILAR, N. I, 440 / Pl: ~uri / E: picuri (pll pic1) + -uș] 1-8 (Pop; șhp) Piculeț (1-8).
2. [DLRLC] PICURUȘ, picurușuri, s. n. Diminutiv al lui picur. Trebuie să-și păstreze cu sfințenie fiecare picuruș de sînge. Se opri într-o groapă de obuz... își rupse cămașa, înfășurîndu-și strîns rana. CAMILAR, N. I 440.
3. [DLRM] PICURUȘ, picurușuri, s. n. Diminutiv al lui picur.
4. [DAR] picuruș, picurușuri, s.n. (reg.) picuș, picuț.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL